13:1 În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi necurăţie.
În ziua aceea. O referire specială la ziua lui Mesia deja menţionată în cap. 12,10. Venirea Răscumpărătorului urma să atragă în mod special atenţia oamenilor la planul lui Dumnezeu cu privire la păcat. Întotdeauna a fost un izvor deschis. Prin credinţa în Mântuitorul care avea să vină, oamenii au avut întotdeauna posibilitatea să obţină iertare de păcate. Dar în mare măsură ei ignoraseră acest plan de mântuire. Acum se va face o nouă invitaţie.
13:2 În ziua aceea zice Domnul oştirilor voi stârpi din ţară numele idolilor, ca nimeni să nu-şi mai aducă aminte de ei; voi scoate de asemenea din ţară pe prorocii mincinoşi şi duhul necurat.
Voi stârpi. Versetele 2-5 prezic curăţirea ţării de idoli şi de profeţi mincinoşi. Neplăcerea cu care profeţii mincinoşi urmau să fie priviţi este ilustrată viu prin invocarea unei legi similare cu vechiul cod privitor la copiii apostaţi (Deuteronom 13,6-10; comp. Deuteronom 18,20). Israel fusese îndeosebi bântuit de profeţi mincinoşi (Ieremia 23,9-40; Ezechiel 13,1-23). În noua stare de lucruri pe care Dumnezeu avea de gând să o inaugureze după prima venire a lui Mesia, era de o deosebită importanţă ca toţi învăţătorii religioşi mincinoşi să fie îndepărtaţi, iar declaraţiile lor rătăcitoare să fie aduse la tăcere.
Profeţii mincinoşi şi falşii învăţători religioşi au constituit încă din vremuri îndepărtate o problemă a bisericii lui Dumnezeu şi vor continua să fie până la sfârşitul timpului (Matei 24,24; 2Tesaloniceni 2,9.10; Apocalipsa 13,13.14). Unica apărare contra învăţăturilor lor înşelătoare este de a avea mintea bine întărită cu adevărurile Bibliei (vezi comentariul la Ezechiel 22,25).
13:3 Şi dacă va mai proroci cineva, atunci, tatăl său şi mama sa, înşişi părinţii lui, îi vor zice: Tu nu vei trăi, căci ai spus minciuni în Numele Domnului; şi tatăl său şi mama sa, cei care l-au născut, îl vor străpunge, când va proroci.
Verset ce nu a fost comentat.
13:4 În ziua aceea, prorocii se vor ruşina fiecare de vedeniile lor, când vor proroci, şi nu se vor mai îmbrăca într-o manta de păr ca să mintă pe oameni.
Verset ce nu a fost comentat.
13:5 Ci fiecare din ei va zice: Eu nu sunt proroc, ci sunt plugar, căci am fost cumpărat din tinereţea mea!
Verset ce nu a fost comentat.
13:6 Şi dacă-l va întreba cineva: De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini? el va răspunde: În casa celor ce mă iubeau le-am primit.
La mâini. Literal, ,,între mâini”. Unii interpretează expresia aceasta ca însemnând ,,spate” (RSV), comparând-o cu expresia ,,între umeri” (2Regi 9,24), care înseamnă, se pare, ,,spate”. Săgeata care l-a lovit pe Ioram între umeri a ieşit prin inimă. Totuşi, cuvântul aici este ,,braţe” (ebr. zer?oim) şi nu mâini (ebr. yadim), şi nu putem fi siguri că cele două expresii sunt identice ca sens. În contextul ei, întrebarea privitoare la aceste răni pare să fie adresată profetului mincinos convertit (Zaharia 13,5.6). Unii comentatori au aplicat textul acesta la Hristos ca prezicând biciuirea Lui şi rănile primite de la aceia care ar fi trebuit să-I fie prieteni (vezi Matei 27,26; Marcu 14,65; 15,15; Luca 22,63; Ioan 19,1.17.18). Lucrul acesta trebuie făcut printr-o aplicaţie secundară sau prin introducerea unei întreruperi după Zaharia 13,5 şi prin legarea v. 6 de v. 7, care este în mod clar o profeţie despre Hristos (Matei 26,31).
13:7 Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu, şi asupra omului care îmi este tovarăş! zice Domnul oştirilor. Loveşte pe păstor, şi se vor risipi oile! Şi Îmi voi întoarce mâna spre cei mici.
Loveşte pe păstor. Isus a aplicat cuvintele acestea la Sine (Matei 26,31). Oile au fost împrăştiate când ucenicii Lui au fugit înainte ca El să fie luat şi dus la judecată şi moarte (vezi Matei 26,56; Ioan 16,32).
Îmi voi întoarce mâna. Expresia aceasta poate fi înţeleasă fie într-un sens bun, ca în Isaia 1,25, fie într-un sens rău, ca în Amos 1,8. În primul sens este o asigurare de mângâiere şi ocrotire pentru ,,cei mici” ai Lui, în al doilea o prezicere că dificultăţile şi necazurile se vor întinde chiar şi asupra celor umili şi smeriţi ai turmei.
13:8 În toată ţara, zice Domnul, două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămâne.
Vor fi nimicite. Zaharia face aici o prezicere a modului în care ar fi decurs evenimentele dacă Israel ar fi conlucrat cu planurile şi scopurile Cerului (vezi p. 30). O mare mulţime, deşi nu toţi, L-ar fi primit pe Mesia. Moartea Lui ar fi fost urmată de timpuri de mare necaz, un timp de nimicire pentru aceia care nu ar fi fost dispuşi să-L primească şi un timp de curăţire (v. 9) pentru aceia care I-ar fi fost urmaşi. Propoziţia de aici (două treimi nimicite şi o treime rămasă) nu trebuie neapărat luată în sensul absolut, deşi fără îndoială că şi atunci ca şi mai târziu majoritatea ar fi refuzat mântuirea oferită de Dumnezeu (Matei 22,14).
13:9 Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăţi cum se curăţă argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: Acesta este poporul Meu! Şi ei vor zice: Domnul este Dumnezeul meu!
Acesta este poporul Meu. Dumnezeu Îşi va reînnoi legământul cu rămăşiţa curăţită. Compară Ezechiel 37,23; Osea 2,23.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 PK 695; PP 413; TM 450; 4T 59, 625; 6T 227
6 AA 226; EW 179; SR 430
7 DA 483, 686; PK 691
9 7T 52, 274