12:10 Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.
Îndurare. Ebr. chen, un cuvânt cu două nuanţe de sens fundamentale: 1) ,,însuşiri pentru a face pe cineva plăcut”; ,,farmec” (Proverbe 11,16; 22,1); 2) ,,favoare”, ,,trecere”, găsit adesea în expresii ,,a căpăta trecere” (Geneza 18,3; 19,19; 32,5; etc.). Chen derivă de la rădăcina chanan, care înseamnă ,,a fi îndurător”.
Rugăciune. Ebr. tachanumim, de la rădăcina chanan. Cuvântul tradus ,,îndurare” (vezi mai sus la ,,Îndurare”) este de asemenea din această rădăcină.
Prezicerea cu privire la revărsarea unui ,,duh de îndurare şi de rugăciune”, a fost înţeleasă în diverse moduri. Expresia ,,duh de îndurare” poate fi interpretată ca însemnând un duh care umblă după favoare. Dacă sensul este acesta a doua expresie ,,duh de rugăciune” este în primul rând o apoziţie a celei dintâi, iar traducerea poate fi următoarea: ,,un duh care caută favoare”, adică ,,un duh rugându-se după favoare”. Înţeles astfel, profetul prevede aici o redeşteptare spirituală la scară largă, venită dintr-o nouă înţelegere a păcătoşeniei păcatului şi caracterizată printr-o căutare stăruitoare după neprihănirea lui Hristos. Privind la Mesia cel ,,străpuns” văzând în El împlinirea tuturor tipurilor Vechiului Testament, înţelegând ca niciodată mai înainte minunata iubire a lui Dumnezeu manifestată în darul Fiului Său, oamenii vor deplânge amarnic defectele lor de caracter din trecut.
Plânsul amarnic aşa ,,cum plânge cineva pe singurul lui fiu” poate fi şi de durere din pricina morţii lui Mesia, o durere precum aceea pe care ar fi simţit-o o naţiune pregătită să-L primească pe Mesia. Zaharia prezintă aici viitorul lui Israel aşa cum ar fi putut să fie. Planul lui Dumnezeu era ca întregul pământ să fie pregătit pentru prima venire a lui Hristos (vezi PK 704). Cât de deosebită ar fi fost istoria poporului iudeu şi a Ierusalimului dacă oamenii ar fi primit darul Fiului iubit al lui Dumnezeu (vezi DA 576, 577)! Dacă ar fi venit la o naţiune astfel pregătită pentru a-L primi şi dacă dintr-odată El ar fi fost ,,străpuns”, cât de mare ar fi fost durerea lor! Durerea lor ar fi fost şi mai mare la înţelegerea faptului că propriile lor păcate fuseseră acelea care Îi pricinuiseră moartea.
Totuşi, aceste cuvinte urmează să aibă încă o împlinire. Pare să fie o aluzie la Zaharia 12,10 în Matei 24,30, ,,atunci… toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă”, şi în Apocalipsa 1,7: ,,Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui!” Cuvântul tradus ,,boci” în Apocalipsa 1,7 este acelaşi cu cel tradus prin ,,boci” în Matei 24,30, şi cu cel din LXX la Zaharia 12,10. Bocirea descrisă aici reprezintă experienţa acelora care L-au lepădat pe Hristos la prima Sa venire. Când Îl vor vedea în toată slava Lui la a doua venire, îşi vor da seama de deplina însemnătate a faptei lor (vezi DA 580). Fără îndoială ,,cei mai violenţi adversari ai adevărului şi poporului Său” (GC 637) din alte vremuri vor fi cuprinşi şi ei în prezicerea făcută aici. Vezi şi EW 179.
Străpuns. Ebr. daqar. Cuvântul este adesea folosit cu privire la străpungerea cu o armă (Numeri 25,8; Judecători 9,54; 1Samuel 31,4; 1Cronici 10,4). Ioan consemnează că textul acesta sa împlinit când unul dintre romani I-a împuns coasta lui Isus (Ioan 19,37).