3:8 Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!
Adevărat. [,,Credincios”, KJV]. Sau ,,vrednic de încredere” (vezi 1 Timotei 1:15; 3:1; 4:9; 2 Timotei 2:11). Pavel se referă aici la declaraţiile din Tit 3:4–7 cu privire la mântuirea prin har.
Aceste lucruri. Simpla, dar satisfăcătoarea poveste a iubirii fără de seamăn a lui Dumnezeu uimeşte şi dă un nou curaj de fiecare dată când e relatată. Deşi creştinii sinceri lucrează toată viaţa la dezvoltarea caracterului, reamintirea iubirii divine, care îndreptăţeşte şi sfinţeşte, aduce zilnic pace şi încurajare. În viaţa aceasta planul de mântuire, aşa cum e descris de Pavel (v. 4–7), nu poate fi niciodată apreciat la adevărata sa valoare. În consecinţă, reauzirea adevărului cu privire la natura lui Dumnezeu va da la iveală atât comori vechi cât şi comori noi. Aceste perspective noi îl motivează iarăşi pe creştin pentru refacerea chipului lui Dumnezeu.
Cei ce au crezut. Versiunea greacă lasă să se înţeleagă mai departe: ,,şi încă mai cred”. Hrănirea zi de zi cu pâinea vieţii va păstra zelul creştinului adevărat. Scripturile declară că aceia care sunt satisfăcuţi doar cu lucrurile elementare ale Evangheliei vor înceta în curând să fie folositori pentru biserica creştină. Viaţa lor este stagnată, deoarece minţile lor au adormit. Din cauza amorţelii lor, pe măsură ce timpul trece, astfel de oameni sunt tot mai nepregătiţi pentru lucrarea Duhului lui Dumnezeu (vezi Evrei 5:11 – 6:1).
Cei dintâi. [,,Să menţină”, KJV]. Literal, ,,să ia conducerea în”.
Fapte bune. Vezi Galateni 5:22, 23.
De folos pentru oameni. Adică pentru instruirea pe care Pavel a schiţat-o în epistola aceasta. Cei ,,flecari şi amăgitori” (cap. 1:10), care se străduiseră să ducă în rătăcire biserica cretană, intenţionau ca învăţăturile lor să favorizeze impulsurile naturale ale membrilor bisericii, urmând astfel avantajul bănesc (v. 11). Pavel însă era interesat numai de transformarea caracterului lor (vezi cap. 2:1–10). Mesajul lui Pavel îi deranja pe cretani, ca şi pe alţii din alte locuri, dar tocmai tulburarea aceasta îi îndemna pe oameni să se cerceteze pe sine şi să-şi însuşească îndurarea şi harul sfinţitor al lui Dumnezeu (vezi cap. 2:14; 3:5).