3:5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
Faptele. Omul este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu pe temeiul îndurării divine, nu datorită vreunei fapte bune săvârşită de el (vezi Romani 4:2, 6; 9:32; Galateni 2:16; 3:5, 10; Efeseni 2:9). Nota dominantă a oricărei vieţi neconvertite este egoismul; astfel nimeni nu trăieşte conform cu ,,dreptatea lui Dumnezeu” (vezi Romani 3:23). Unicul temei al îndreptăţirii omului este credincioşia iubirii şi îndurării lui Dumnezeu, nu ,,faptele” sale.
Îndurarea. Ca un alt aspect al iubirii divine (v. 4), în locul harului este amintită aici îndurarea, probabil pentru a accentua starea nenorocită a omului, care cere îndurare. Mila lui Dumnezeu faţă de starea mizerabilă a omului constituie asigurarea mântuirii omului.
Spălarea. Gr. loutron (vezi Efeseni 5:26), adică ,,spălarea” spirituală, care îl curăţeşte pe om de tendinţele rele descrise în Tit 3:3.
Naşterii din nou. [,,Regenerării”, KJV]. Sau ,,renaşterii”. Pentru că omul este nenorocit şi pierdut dacă este lăsat în voia sa, şi pentru că ritualurile şi spălările ceremoniale iudaice nu puteau schimba natura păcătoasă a omului, unica sa alternativă este să accepte soluţia lui Dumnezeu pentru problema păcatului, care cere o completă reformă a vieţii (vezi cap. 2:14). Dumnezeu intenţionează nu numai să-i ierte pe oameni, ci să-i şi restatornicească într-o viaţă fără de păcat. Lucrarea aceasta, de transformare a oamenilor păcătoşi în reprezentanţi ai felului de viaţă dumnezeiesc, este cunoscută în altă parte în Scriptură ca sfinţire (vezi Romani 6:19). Sfinţirea este
o parte integrantă a planului divin pentru desfiinţarea păcatului. Aici ,,spălarea naşterii din nou” este treapta iniţială cu care începe procesul glorios al sfinţirii
Unii cred că Pavel se referă aici la botez. Totuşi botezul nu este un mijloc de renaştere, şi nu este nici bază a mântuirii omului. Deşi botezul este cerut tuturor convertiţilor (vezi Matei 28:19), el doar simbolizează spălarea lăuntrică sau procesul ,,naşterii din nou”, săvârşit deja de Dumnezeu (vezi Matei 3:6; Romani 6:4); el nu îi purifică pe păcătoşi. Împlinit cu sinceritate, el este o mărturie publică cu privire la ceea ce Dumnezeu a făcut deja, curăţindu-l pe păcătos de înclinaţiile lui rele (vezi Tit 3:3).
Înnoirea. Compară cu Romani 12:2.
De Duhul Sfânt. [,,De la Duhul Sfânt”, KJV]. Sau ,,de Duhul Sfânt”, care zilnic îl întăreşte şi îl sfinţeşte pe omul convertit. Deoarece Duhul Sfânt nu acţionează fără consimţământul omului, progresul spiritual depinde de zilnica predare a creştinului în mâna lui Dumnezeu. În felul acesta lucrarea de sfinţire cere o părtăşie între Dumnezeu şi om. După ce omul alege voia lui Dumnezeu, Duhul Sfânt dă putere voinţei sale slăbite. ,,Nimeni nu ar putea rezista păcatului şi nu l-ar putea birui decât prin puterea Celei de-a Treia Persoane a Dumnezeirii, care nu va veni cu o energie redusă, ci în plinătatea puterii divine” (DA 671).