2:14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
S-a dat. Pavel descrie aici lucrarea Fiului lui Dumnezeu în timp ce îndeplineşte funcţia de ,,Mântuitor” (v. 13). Rolul lui Hristos de Mântuitor şi Mijlocitor pentru omul pierdut nu I-a fost impus cu forţa prin voia arbitrară a Tatălui; Hristos ,,S-a dat pe Sine însuşi” ca o jertfă de bunăvoie pentru creaturile Sale rătăcite (vezi Ioan 10:17, 18; Faptele Apostolilor 3:15). În persoana lui Isus Hristos a fost dată la iveală iubirea Tatălui divin. Deşi fiii săi şi fiicele sale suferă consecinţele încălcării legii morale şi fizice, Dumnezeu Şi-a manifestat iubirea suferind împreună cu omul chinul cauzat de păcat. Darul lui Hristos anihilează toate îndoielile cu privire la suprema iubire a lui Dumnezeu pentru cei neascultători. De la apariţia păcatului Dumnezeu a suferit din cauza iubirii nerăsplătite. Venirea lui Hristos pe pământ este o cauză suficientă pentru lauda celor răscumpăraţi în decursul veşniciei. Îngerii rămân uimiţi din cauza faptului că singura obligaţie a omului constă în acceptarea acestei nemăsurate iubiri a Mântuitorului şi în reîntoarcerea în familia lui Dumnezeu.
Răscumpere. Gr. lutroo, ,,a elibera”, ,,a salva”. În ce priveşte substantivul înrudit, lutron, vezi Matei 20:28. Compară cu Psalmi 130:8. Planul lui Dumnezeu este să refacă în om chipul după care a fost creat. Păcatul nu va fi trecut cu vederea, ci desfiinţat. Lucrarea de sfinţire constă în acţiunea harului divin asupra voinţei umane pe deplin predate Lui, aşa încât fiecare urmă a păcatului să fie pe deplin înlăturată din viaţă (vezi Romani 3:24; 5:1; 6:19). Eliberarea omului de sub puterea ademenitoare a păcatului şi primirea neprihănirii nu cere nimic mai puţin decât puterea lui Dumnezeu, pentru o lucrare completă. Totuşi, deşi natura ascultă instantaneu de poruncile divine, omul, coroana creaţiunii, prin voinţa sa răzvrătită limitează adesea puterea şi intenţiile lui Dumnezeu.
Fărădelege. Gr. animia, ,,nelegiuire”.
Curăţească. Vezi 1 Ioan 1:7, 9; 3:3. Aici nu mai e de ajuns simplul ritual iudaic sau simpla ceremonie (vezi Faptele Apostolilor 15:9). Rezultatul izbăvirii omului din păcat, prin harul lui Dumnezeu, este o viaţă curăţită de orice gând rău şi orice fată rea.
[Special, KJV] .Gr. periousios, ,,ales”, şi anume de Dumnezeu, pentru Sine Însuşi. Cuvântul acesta poate să însemneze ceva ce a devenit proprietate personală.
Biserica Creştină e succesorul poporului Israel, ca mesager special al lui Dumnezeu pentru vestirea Evangheliei (vezi 1 Petru 2:9). Aceeaşi misiune, aceleaşi privilegii şi răspunderi pe care le avusese Israel au fost transferate asupra Israelului spiritual (vezi Vol. IV, pp. 35, 36).
Plini de râvnă. În timp ce aşteaptă a doua venire biserica creştină îşi va împlini misiunea dată cândva naţiunii iudaice, de a descoperi, prin cuvinte sau fapte, principiile guvernării lui Dumnezeu.