2:13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
Aşteptând. Gr. prosdechomai, ,,a aştepta”. Îndemnându-i pe membrii bisericii cretane să vieţuiască aşa cum se cuvine unor reprezentanţi ai lui Isus Hristos, Pavel adaugă o a doua motivaţie. Pe lângă traiul superior pe acest pământ, creştinul e răsplătit cu darul nemăsurat al vieţii veşnice. În consecinţă viaţa de zi cu zi trebuie să fie în armonie cu mărturisirea aşteptării grabnicei revenire a lui Hristos. După cum Simon a fost răsplătit pentru credincioasa sa ,,aşteptare” (prosdechomai) atunci când L-a privit pe pruncul Isus (vezi Luca 2:25), tot aşa creştinii vor avea cea mai mare bucurie atunci când vor vedea cu ochii lor slava celei de a doua veniri a lui Hristos.
Fericita noastră nădejde. Nădejdea revenirii lui Hristos a fost, timp de aproape 2 000 de ani, stimulentul cel mai de seamă al credinţei creştine, înviorând sufletul credinciosului şi oferindu-i curaj în mijlocul vicisitudinilor vieţii. Momentele întunecate de descurajare, dezamăgire sau întristare ale acestei vieţi sunt compensate în chip glorios de nădejdea celei de-a doua veniri.
Arătarea slavei. [,,Arătarea glorioasă”, KJV]. Sau ,,arătarea glorioasă”. În ce priveşte epiphaneia, ,,arătarea vizibilă”, vezi 1 Timotei 6:14. Expresia ,,fericita nădejde” are ca apoziţie expresia ,,arătarea slavei” sau ,,arătarea glorioasă”, adică arătarea constituie fericita nădejde. Traducerea ,,arătarea slavei”, sugerează dezvăluirea atributelor divine ale lui Hristos când Se va întoarce pe pământ ca Împărat al împăraţilor, înconjurat de splendoarea glorioasă a miriadelor de îngeri cereşti.
Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. Compară cu 2 Tesaloniceni 2:8; 1 Timotei 6:14; 2 Timotei 4:1, 8. În greceşte această expresie este ambiguă, de aceea nu este sigur dacă Pavel vorbeşte atât despre Tatăl cât şi despre Fiul sau numai despre Hristos. Mulţi comentatori preferă să considere că expresia aceasta se referă numai la Hristos. Această interpretare nu întâmpină nici o dificultate, deoarece Pavel Îi atribuie lui Isus prerogativele Dumnezeirii (vezi Romani 1:7; Filipeni 2:6; Coloseni 2:9; 1 Timotei 1:1). În ce priveşte divinitatea lui Hristos, vezi Vol. V, p. 917. În ce priveşte o construcţie greacă similară vezi 2 Petru 1:1. Contextul lui Pavel este ,,arătarea” lui Dumnezeu la a doua venire, aşa cum făgăduise Isus Însuşi (vezi Ioan 14:1–3). Din cauza celor două lucruri nemaipomenite descoperite aici, că Isus Hristos este Dumnezeu în înţelesul cel mai deplin şi că revenirea Lui în lumea aceasta constituie apogeul istoriei, versetul acesta a fost
o sursă excepţională de mângâiere pentru creştinii din fiecare epocă.