2:10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
Să nu fure nimic. Sau ,,să nu-şi însuşească nimic pe nedrept”. Pe lângă responsabilităţile legate de casă sau fermă, sclavii aveau adesea şi alte datorii. Unora le erau încredinţate lucrări comerciale şi li se oferea multă libertate personală. Aceasta le dădea ocazia să fie necinstiţi. Uneori ei primea o educaţie de artişti sau medici, pentru a-i sluji astfel pe stăpânii lor. În felul acesta, pe vremea lui Pavel un sclav avea multe ocazii să-şi înşele proprietarul. Hoţia sau delapidarea bunurilor stăpânului erau atât de obişnuite în Creta încât adesea sclavii erau numiţi hoţi. Trebuia ca sclavii creştini să fie evident superiori în loialitate şi onestitate.
Desăvârşită credincioşie. Trebuia ca sclavii creştini să fie deplin vrednici de încredere în serviciul adus stăpânilor pământeşti. Să facă în totul cinste. [,,Să împodobească”, KJV]. Vezi 1 Timotei 2:9. Pavel afirmă că numai
o viaţă de creştin adevărat poate să facă o reclamă bună Evangheliei. Planul lui Dumnezeu pentru înaintarea Evangheliei constă în oameni noi, nu în metode noi (vezi 1 Timotei 4:16; 2 Petru 3:12).
Învăţăturii lui Dumnezeu. Probabil ,,învăţătura despre Dumnezeu”, sursa oricărei speranţe creştine, de care Pavel vorbeşte în v. 11–15.