1:15 Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.
Curaţi. Adică cei curaţi la inimă (vezi Matei 5:8), cei care înţeleg neprihănirea prin credinţă şi îşi dau seama de primejdiile sistemului iudaic al ritualurilor, ceremoniilor şi fabulelor evreieşti (Tit 1:14).
Totul. Vezi 1 Corinteni 6:12. Pavel se ocupă aici de purificarea rituală iudaică. El face deosebire între cei care încearcă să compenseze lipsa de curăţie morală prin purificări ceremoniale şi cei care cred că ceremoniile nu sunt esenţiale pentru desăvârşirea unei vieţi plăcute lui Dumnezeu. Aici Pavel nu dă de înţeles libertatea creştinului de a se angaja în practici condamnate în altă parte în Scriptură, şi nici faptul că opreliştile biblice cu privire la conduita morală sau cu privire la dietă nu s-ar aplica şi creştinilor. Compară cu învăţătura lui Hristos din Marcu 7:19 (vezi comentariul de la acest verset şi de la Romani 14:20).
Pentru cei necuraţi. Adică pentru aceia care n-au fost convertiţi şi care nu cunosc pacea care însoţeşte neprihănirea prin credinţă. Ei sunt ,,necredincioşii” care refuză să se conformeze Evangheliei proclamate de Pavel, cei ,,potrivnici” (v. 9).
Mintea. Adică felul lor de a gândi, atitudinea lor. Compară cu Romani 7:23; Efeseni 4:23; Filipeni 4:7; 2 Timotei 3:8. Cei ,,necuraţi şi necredincioşi” îngăduie ca mintea lor să fie guvernată de dorinţe nesfinţite. În ce priveşte efectul convertirii asupra minţii vezi Romani 12:2; compară cu Filipeni 4:8.
Cugetul. [,,Conştiinţa”, KJV]. Conştiinţa morală este amorţită atunci când mintea se ocupă cu dorinţe nesfinţite. În asemenea împrejurări conştiinţa nu poate funcţiona eficient. Ca şi un ac de busolă magnetizat, ea încetează de a fi o călăuză exactă şi de încredere.