4:1 Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.
Frumoasă eşti. Personajul principal care a vorbit până aici a fost tânăra sulamită. Acum începe cea mai lungă intervenţie a mirelui. Discursul din amintire laudă frumuseţea miresei şi culminează printr-o cerere în căsătorie, care e acceptată.
Ochi de porumbiţă. Vezi cap. 1,15.
Măhrama. [Buclele tale, KJV]. Mai degrabă "vălul tău". Mahrama purtată de multe femei orientale este dintr-o stofă de culoare închisă prinsă pe cap. Fruntea şi ochii rămân neacoperiţi. Mahrama aceasta acoperă nu numai toată faţa, cu excepţia frunţii şi ochilor, dar şi gâtul, şi atârnă liber pe piept.
O turmă de capre. Părul ei este negru şi lucios ca părul caprelor palestiniene, care erau în majoritate negre sau cafeniu închis.
4:2 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
O turmă de oi. Dinţii sunt albi şi frumoşi, bine modelaţi şi egali. Nici unul nu lipseşte.
4:3 Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.
Gura. [Graiul, KJV]. Mai degrabă "gura" ca organ al vorbirii.
Obrazul. [Tâmplele, KJV]. Ebr. raqqah, dintr-o rădăcină care înseamnă "a fi subţire", "a fi slab"; de aici părţile subţiri ale capului de fiecare parte a ochilor. Unii sugerează că este vorba de obrajii.
4:4 Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.
Scuturi. Scuturile erau adesea atârnate pe turnuri, atât ca ornamente, cât şi pentru a le avea la îndemână în caz de urgenţă.
4:5 Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc între crini.
Verset ce nu a fost comentat.
4:6 Până se răcoreşte ziua, şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie.
Până se răcoreşte ziua. [Până se iveşte ziua, KJV]. Vezi la cap. 2,17. Acesta pare să fie un alt refren, poate rostit de mireasă în simplitatea şi smerenia ei, pentru a pune frâu înflăcărării mirelui. El, totuşi, continuă de îndată să-şi reverse iubirea prin noi expresii de afecţiune.
4:7 Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur.
Eşti frumoasă de tot. Eşti cu totul fermecătoare, nu ai nici un cusur. Isus e prezentat spunând cuvintele acestea bisericii, mireasa Sa (vezi MH 356, MB 100).
4:8 Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din vârful muntelui Amana, din vârful muntelui Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor!
Amana. Munţii Libanului.
Senir. Numele amorit, precum şi ugaritic şi acadian al muntelui Hermon (vezi la Deuteronom 3,9). Cei doi munţi poate că stau aici în opoziţie, sau Senir ar putea să fie un vârf important al muntelui Hermon. Solomon doreşte ca tânăra sulamită să părăsească toţi munţii frumoşi ai zonei rurale de nord în care a trăit.
4:9 Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău!
Mi-ai răpit inima. Verbul ebraic derivă din substantivul "inimă". Solomon spunea literal: "m-ai animat". Poate ce el avea în gând era: "m-ai încurajat".
4:10 Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul, şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
Dezmierdările. [Iubirea, KJV]. Literal, "iubirile", adică multele atenţii şi manifestări de iubire (vezi cap. 1,2).
4:11 Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află sub limba ta, şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
Verset ce nu a fost comentat.
4:12 Eşti o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită.
O grădină închisă. Prin expresia simbolică a unei grădini închise împăratul Solomon cere în căsătorie şi prin acelaşi simbol e acceptată de fecioara sulamită (v. 16). Nimeni nu intrase până atunci în acea grădină, nimeni nu gustase din această fântână, sigiliul acestei fântâni nu fusese rupt niciodată.
4:13 Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard;
Verset ce nu a fost comentat.
4:14 nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.
Verset ce nu a fost comentat.
4:15 O fântână din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban.
Un izvor de ape vii. Limbajul acestui verset a fost folosit pentru a descrie băutura pururi înviorătoare care poate fi scoasă din Cuvântul lui Dumnezeu (vezi PR 234; MB 37).
4:16 Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! Să intre iubitul meu în grădina lui, şi să mănânce din roadele ei alese!
Să intre... în grădina lui. Acesta este răspunsul sulamitei. El îl invită în grădina lui să mănânce din fructele lui. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
7MB 100; MH 356
15�
MB 37; PK 234