4:6 Până se răcoreşte ziua, şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie.
Până se răcoreşte ziua. [Până se iveşte ziua, KJV]. Vezi la cap. 2,17. Acesta pare să fie un alt refren, poate rostit de mireasă în simplitatea şi smerenia ei, pentru a pune frâu înflăcărării mirelui. El, totuşi, continuă de îndată să-şi reverse iubirea prin noi expresii de afecţiune.