4:7 Odinioară în Israel, pentru întărirea unei răscumpărări sau unui schimb, omul îşi scotea încălţămintea şi o dădea celuilalt: aceasta slujea ca mărturie în Israel.
Odinioară. Vezi cele despre v. 8.
Pentru întărirea. În mod literal, ,,pentru a confirma orice tranzacţie”. Procedura observată în acest verset este în armonie cu legea din Deuteronom 25,7-9, care o priveşte pe o femeie care nu găseşte nici o rudenie a soţului ei decedat care să fie dispus să îndeplinească îndatorirea de rudă. Drept urmare, ea ia iniţiativa împotriva rudei care refuză propunerea ei. El confirmă refuzul lui îngăduindu-i femeii să-i scoată încălţămintea. După comentatorii iudei, totuşi, femeia scuipă pe pământ în faţa lui, ceea ce ar fi îngăduit de interpretarea iudaică.
Dar, în cazul lui Boaz, situaţia era diferită. Rut îi ceruse s-o ia în căsătorie şi el era dispus să facă aceasta. Cererea către ruda mai apropiată nu era făcută de către femeia al cărei soţ murise. În mod vădit că Boaz îi acorda celeilalte rude ocazia de a o lua în căsătorie pe Rut, dacă ea (ruda) dorea acest lucru, o prerogativă care era a lui prin lege.
Ca mărturie. Adică, dovadă acceptabilă în mod legal.