4:6 Şi cel ce avea drept de răscumpărare a răspuns: Nu pot s-o răscumpăr pe socoteala mea, de frică să nu-mi stric moştenirea mea; ia tu dreptul de răscumpărare, căci eu nu pot s-o răscumpăr.
Să nu-mi stric. Dorinţa vie a rudei apropiate de a cumpăra ogorul când singurul factor în discuţie părea să fie profitul, şi pierderea imediată a interesului său după ce a aflat de posibilitatea sacrificiului de sine şi de pierderea financiară, pare să-l arate un om zgârcit, întocmai ca bogatul nebun din Luca 12,13-21. Ruda mai apropiată nu este dispusă să o ia în căsătorie pe Rut. Este vădit că el nu avea copii să moştenească averea lui. Dacă el s-ar căsători cu Rut, întâiul născut pe care putea să-l aibă de la ea, ar fi fost socotit copilul soţului decedat al lui Rut. Atunci, amândouă loturile de pământ, cel pe care putea să-l cumpere de la Naomi, precum şi averea rudei, puteau trece la copiii lui Rut. Faptul că Rut era o moabită, nu pare să fi influenţat hotărârea lui.
Din partea sa, Boaz poate să fi avut două motive în privinţa dorinţei de a cumpăra lotul de pământ şi de a se căsători cu Rut. El poate să fi fost un văduv cu unul sau mai mulţi fii mari. Reiese clar de asemenea că Boaz, în mod sincer, o respecta şi o iubea pe Rut. Pe el nu l-a interesat faptul că copilul pe care putea să-l aibă de la ea avea să fie socotit drept copilul soţului ei decedat, şi că proprietatea pe care o cumpăra de la Naomi putea să treacă la copiii ei, şi nu la copiii pe care el i-ar fi putut avea de la o soţie de mai înainte. Ba mai mult, era clar că Boaz n-a fost afectat de pagubă. Mama lui poate să fi fost Rahab din Ierihon (vezi cele despre cap. 1,1).