4:1 Boaz s-a suit la poarta cetăţii, şi s-a oprit acolo. Şi iată că cel ce avea drept de răscumpărare, şi despre care vorbise Boaz, trecea. Boaz i-a zis: Hei, cutare, apropie-te, stai aici. Şi el s-a apropiat, şi s-a oprit.
S-a suit la poartă. După cum s-a observat mai înainte (vezi cele despre cap. 3,3), Betleemul era aşezat pe o creastă îngustă orientată spre răsărit de lanţul muntos central. Creasta se desprinde abruptă în pante terasate spre văile adânci, spre nord, răsărit şi apus. Astăzi, terasele acestea sunt acoperite de şiruri de măslini alternând cu smochini şi viţă de vie. Pentru a ajunge la poarta cetăţii, Boaz trebuia să părăsească ogorul unde petrecuse peste noapte şi să urce pantele crestei. Poarta cetăţii, probabil singura deschidere în zid, era locul unde se ţineau şedinţele de judecată şi unde se tranşau treburile publice (vezi Deuteronom 21,19–21; comp. cu Psalm 127,5; Zaharia 8,16). Ieronim notează că judecătorii stăteau la porţi pentru ca cei din provincie să nu fie obligaţi să intre în cetăţi şi să sufere pagubă. Şezând acolo, ei (Judecătorii) puteau să-i întâlnească pe orăşeni şi pe provinciali când plecau sau intrau în cetate; şi fiecare om, când termina treaba lui, se putea retrage de îndată la casa lui.
S-a oprit acolo. Faptul că Boaz s-a oprit la poartă probabil că a făcut dovada că el căuta o decizie judiciară. Boaz a purces la adunarea unui juriu al bătrânilor cetăţii, în conformitate cu legea lui Moise (Deuteronom 16:18).