4:17 Vecinele i-au pus nume, zicând: Un fiu s-a născut Naomei! Şi l-au numit Obed. Acesta a fost tatăl lui Isai, tatăl lui David.
Obed. Numele copilului lui Rut înseamnă ,,slugă”, adică al lui Dumnezeu. Aceasta este o formă prescurtată a lui Obadia, care înseamnă ,,slujitorul (sau închinătorul) lui Iehova”.
Tatăl lui David. Prin aceste cuvinte, autorul ajunge la punctul culminant al istorisirii lui şi justifică nararea ei de către el. Ele arată împlinirea binecuvântării rostite asupra lui Rut de către poporul din Betleem (vezi v. 11.12.15). Numele rudeniei care credea că această căsătorie cu o moabită convertită avea să prejudicieze moştenirea lui este dat uitării; dar din Boaz vine David, strămoşul şi simbolul lui Hristos. Obed a fost fiul lui Naomi prin iubirea lui Rut.
Dacă naţiunea iudaică ar fi apreciat învăţătura din cartea lui Rut – că Dumnezeu nu se uită la persoane – atitudinea lor faţă de neamuri ar fi fost mult diferită de aceea care a fost. Ei ar fi căutat un Mesia a cărui misiune era să mântuiască de păcat pe toţi oamenii, fie evreu sau păgân, şi nu numai un Mesia iudeu spre a salva naţiunea iudaică din robia Romei. În cartea lui Rut este o învăţătură şi pentru noi. Dacă vom practica iubirea şi simpatia faţă de semenii noştri, mulţi dintre ei ne vor spune cum a spus Rut către soacra sa, ,,Poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu”. Iar noi le putem răspunde la rândul nostru cum a făcut Boaz faţă de Rut, ,,Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti”.