2:14 La vremea prânzului, Boaz a zis către Rut: Apropie-te, mănâncă pâine, şi înmoaie-ţi bucata în oţet. Ea a şezut lângă secerători. I-au dat grăunţe prăjite; a mâncat şi s-a săturat şi ce a rămas a strâns.
Oţet. Ebraicul chomeş, de la chameş, ,,a fi iute”, ,,a fi acru”. Oţetul era un vin acru sau sos folosit ca ingredient. Probabil că acesta a fost acelaşi ,,oţet” ca cel oferit lui Hristos pe cruce (Psalm 69,21; Matei 27,34).
S-a săturat. Printre toate favorurile neobişnuite care i-au fost acordate, Rut n-a încetat să fie ea însăşi. Ea n-a uitat-o pe soacra ei, ci a economisit o parte şi pentru ea din prânzul cel bun pe care îl avusese. Aceasta este în perfectă concordanţă cu obiceiul oriental încă actual de a lua o parte din ceea ce nu s-a mâncat. Dacă noi înşine am sorbit adânc din iubirea lui Hristos, descoperim că rămâne provizie nemărginită. Este privilegiul nostru să luăm din aceasta şi să ducem la alţii care pot fi flămânzi şi însetaţi după cunoştinţa adevărului, aşa cum este el în Isus Hristos.
Rămas (engl. ,,left”). Nu că ea a părăsit ogorul (vezi v. 17), ci că ,,rămăsese ceva peste” (RSV).