1:8 Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să Se îndure de voi, cum v-aţi îndurat şi voi de cei ce au murit şi de mine!
Întoarceţi-vă. Nu trebuie să înţelegem greşit acţiunea lui Naomi. Cele trei văduve erau deja ,,pornite” pe cale (v. 7). Poate că, la sosirea la hotarele Moabului, pe Naomi a impresionat-o sacrificiul pe care îl făcuseră Orpa şi Rut părăsind patria şi prietenii lor. Ceea ce a îndemnat-o pe Naomi să insiste ca fiecare din ele să se întoarcă la casa părinţilor ei a fost iubirea neegoistă pentru nurorile ei. Obiceiul oriental le-a legat de ea, dar ea a refuzat să forţeze pretenţia pentru serviciul lor. Ea nu voia să le oblige să înceapă o viaţă nouă într-o ţară străină, ci le-a lăsat libere să se recăsătorească şi să-şi întemeieze propriile cămine. Ele nu trebuia să-şi consacre viaţa lor spre a purta de grijă mamei soţilor lor decedaţi, cum de obicei era de aşteptat de la ele. Naomi a fost o soacră ideală; Ea n-a forţat nici măcar pretenţiile ei legitime asupra nurorilor ei, ci le-a lăsat complet libere să aleagă ele singure. Făcând aşa, Naomi se prezintă ca o pildă pe care toate soacrele ar face bine să caute s-o ajungă.