1:17 unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!
Facă-mi Domnul ce a vrea. Aici Rut foloseşte numele sacru de Iehova. Ea se jură şi invocă pedeapsa Dumnezeului israeliţilor dacă ea va lăsa să o despartă altceva decât moartea de Naomi. Originalul ebraic are articolul hotărât pentru ,,moarte”. Rut se referă la moartea care-i ajunge pe toţi.
Rut foloseşte formula ebraică obişnuită pentru jurământ, ceva care apare mereu, mereu în VT. În 1 Samuel 3,17 Eli invocă pedeapsa lui Dumnezeu împotriva lui Samuel dacă el avea să ascundă de Eli ceva din ceea ce îi arătase Dumnezeu când l-a chemat pe Samuel pe nume. Experienţa aceasta marchează începutul slujirii ca profet a lui Samuel. Dacă Samuel a scris cartea lui Rut, după cum cred mai degrabă comentatorii biblici conservatori, atunci această asemănare de limbă devine deosebit de semnificativă. Ea mai apare şi în 1 Samuel 25,22, unde însuşi David foloseşte formula aceasta ca jurământ că el îl va nimici pe Nabal şi tot ceea ce aparţine casei lui. David mai foloseşte formula aceasta în jurământul lui de a-l face pe Amasa căpetenie a oştirii (2 Samuel 19,13). O parafrazare a ceea ce a spus Rut ar suna cam aşa: ,,Jur pe Dumnezeul cel adevărat că numai moartea mă va despărţi de tine.” Rut a trecut încercarea supremă! Ea s-a dovedit a fi mai mult o iudaică sinceră decât fusese o moabită. Avusese loc o schimbare în timpul asocierii ei cu Naomi, şi ea ştia că are să se simtă mult mai mulţumită şi mai acasă în ţara străină a lui Israel decât în ţara binecunoscută a Moabului şi între prietenii ei vechi. Cunoştinţa adevăratului Dumnezeu leagă inimile oamenilor mai aproape unul de altul decât o fac legăturile de rasă sau de rudenie.