9:8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.
Copiii trupeşti. [,,Copii ai cărnii”, KJV]. Aceştia sunt doar descendenţii fizici, aşa ca Ismael (vezi Gal. 4,23). Dar binecuvântările spirituale nu sunt moştenite prin coborâre naturală.
Copii ai lui Dumnezeu. Aceasta se referă istoric la descendenţii lui Avraam prin Isaac. Ei erau aceia care se găseau în relaţie de legământ cu Dumnezeu, care au moştenit făgăduinţele şi au primit privilegiile poporului ales. Din deosebirea aceasta făcută între Isaac şi Ismael, Pavel scoate principiul că a fi adevăraţi fii ai lui Avraam, şi adevăraţi fii ai lui Dumnezeu, nu depinde numai de descendenţa fizică. Aceasta era o doctrină grea pentru iudei, deoarece doctrina lor cea mai îndrăgită era că simplul fapt că era cineva iudeu îl făcea copil al lui Dumnezeu. Dar cât de încurajatoare trebuie să fi fost cuvintele acestea pentru neamuri!
Copiii făgăduinţei. Cazul lui Isaac este fără îndoială cel la care se face referire. Isaac s-a născut când Avraam şi Sara trecuseră de timpul vieţii când în mod natural puteau aştepta un copil. Dar făgăduinţa lui Dumnezeu şi primirea ei din partea lor prin credinţă a făcut cu putinţă ca ei să devină părinţi ai lui Isaac. (vezi cap. 4,18-21). La fel, aşa cum explică Pavel în Gal. 4,21-31, numai prin renaştere spirituală s-ar putea ca neamurile să poată deveni copii ai lui Dumnezeu, copii ai făgăduinţei (vers. 28).