9:4 Ei sunt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
Israeliţi. Pavel nu-i numeşte ,,evrei”, lucru care i-ar distinge prin limbă, nici iudei ceea ce i-ar distinge prin neam. În schimb, el foloseşte titlul care arată poziţia lor ca popor ales al lui Dumnezeu. Ca descendenţi ai lui Iacov, care primesc de la Dumnezeu numele de ,,Israel” ei sunt moştenitori ai făgăduinţelor date părinţilor (Ef 2,12). În NT titlul este transferat la biserica creştină, despre care Pavel vorbeşte ca fiind ,,Israelul lui Dumnezeu” (Gal. 6,16).
Înfierea. Vezi cap. 8,15. Aici termenul implică legătura dintre Dumnezeu şi Israel anunţată în Ex. 4,22: ,,Israel este fiul Meu, cel întâi născut al meu” (cf. Deut. 14,1; 32,6; Ier. 31,9; Osea 11,1). Chemarea lui Avraam şi a seminţei lui pentru a fi poporul deosebit al lui Dumnezeu a marcat începutul ,,adoptării” lui. (vezi Vol. IV, Pavel, 25-27).
Slava. Vezi cap. 3,23. În cazul acesta, referirea pare să fie la semnul vizibil al prezenţei lui Dumnezeu. Lucrul acesta a fost văzut în stâlpul de nor şi de foc, lumina aprinsă de pe Muntele Sinai, Şechina din tabernacul şi din primul templu (vezi Ex. 16,10; 24,16; 40,34.35; 1 Sam. 4,22; 1 Regi 8,10.11; Evrei 9,5). Numai Israel dintre toate naţiunile fusese privilegiat să aibă o astfel de manifestare a prezenţei lui Dumnezeu (vezi Ioan 1,14.
Legămintele. Acestea sunt ,,legămintele făgăduinţei” faţă de care neamurile erau ,,străine” (Ef. 2,12.13; vezi şi Gen. 17,2.7.9; Ex. 2,24). Iudeii păreau să privească aceste legăminte ca punând pe Dumnezeu sub obligaţia de a-i favoriza cu protecţia şi binecuvântare divină. În acelaşi timp, ei ignorau obligaţiile lor proprii şi au dat greş în a împlini condiţiile pe care erau bazate legămintele.
Darea legii. Referirea este fără îndoială la legile date la Sinai. Israel, mai pe sus de toate celelalte naţiuni, fusese favorizat cu o descoperire a voiei lui Dumnezeu (Deut. 4,8; Neem. 9,13.14). Pavel deja mustrase pe iudei pentru susţinerea că simpla posedare a legii, fără ascultare, ar aduce binecuvântarea (vezi Rom. 2,17-29).
Slujba dumnezeiască. Gr. latreia, tradus ,,serviciu divin” în Evrei 9,1. Referirea e fără îndoială la serviciul sanctuarului (vezi Evrei 9,6, unde latreia e din nou tradus ,,serviciul lui Dumnezeu”). De unde scopul întreg al sistemului ceremonial era de a dezvolta un popor sfânt şi de a-l învăţa că prevederile planului lui Dumnezeu de îndreptăţire prin credinţă în venirea Răscumpărătorului. Israeliţii fuseseră foarte mult favorizaţi prin înzestrarea cu ,,serviciul lui Dumnezeu”. Dar de privilegiul acesta se abuzase în mod serios (vezi Mat. 21,13; Ioan 2,14-16).
Făgăduinţele. Acestea sunt în mod deosebit făgăduinţele VT cu privire la Mesia şi la împărăţia Sa şi la viitorul plin de slavă al lui Israel (vezi şi Fapte 26,6; Gal. 3,16.21; Evrei 7,6).