9:31 pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.
Lege care să de neprihănirea. [,,Legea a neprihănirii”, KJV]. Ceea ce se spune că neamurile nu căutau, dar au obţinut, e ,,neprihănire”. Dar ceea ce se spune că iudeii căutau, dar nu au obţinut este o ,,lege care să dea neprihănirea”. Expresia aceasta a fost felurit interpretată. Unii o privesc ca
o referire specifică la Legea VT, alţii înţeleg expresia ca însemnând că iudeii umblau după un principiu şi o regulă de viaţă morală şi religioasă care să-i facă drepţi (compară folosirea cuvântului ,,lege” în expresia ,,legea credinţei”, vei la cap. 3,27; cf. cap. 7,23). Principiul acesta iudeii gândeau că l-au găsit în sistemul lor de legi morale şi religioase. Dar întrucât ei nu au fost în stare să trăiască la nivelul cerinţelor acelor legi, principiul lor de neprihănire nu a putut să producă ceea ce ei căutau. Aceasta i-a mânat la o şi mai mare multiplicare a legilor religioase în căutarea lor legalistă după un principiu de viaţă care să-i facă drepţi înaintea lui Dumnezeu.
O altă interpretare, şi una bine situată în context e de a privi expresia ,,lege a neprihănirii” ca echivalentul lui ,,neprihănirea care se întemeiază pe lege”. Accentul lui Pavel în aceste versete este pe natura legalistă a alergării lui Israel după neprihănire.
La Legea aceasta. [,,La legea”, KJV]. Literal, ,,la o lege”. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) omiterea cuvântului ,,neprihănire” în această a doua expresie. Israel a umblat după ,,o lege a neprihănirii” dar nu a izbutit să ajungă la legea aceea. Motivul pentru acest eşec e că neprihănirea bazată pe lege cere perfecta împlinire a legii aceleia, şi această ascultare oamenii în propria lor tărie nu o pot da. În consecinţă, depinzând pentru neprihănire de o lege, pe care în propria lor putere ei nu o puteau asculta, iudeii au dat greş în a ajunge la idealurile prescrise de lege şi la neprihănirea pe care ei o căutau.