9:30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;
Ce vom zice? După ce a scos în evidenţă latura autorităţii şi justeţei divine în lepădarea iudeilor şi chemarea neamurilor, Pavel trece acum la partea răspunderii omului.
Neamurile. Mai degrabă ,,neamuri”. Unele persoane dintre neamuri, nu toţi, au ajuns la neprihănire. Concluzia pe care o trage Pavel din discutarea sa până aici este aceasta: făgăduinţa lui Dumnezeu nu a dat greş, dar în timp ce neamurile au obţinut îndreptăţirea, iudeii nu au obţinut-o, pentru că au umblat după ea pe o cale greşită. Aceasta natural ridică întrebarea: Pentru ce ? (vers. 32). Şi aceasta introduce punctul următor în discuţia lui Pavel – eşecul şi vina iudeilor. De la punctul acesta mai departe până la cap. 10,21 Pavel tratează acest subiect.
Umblau. [,,Urmaţi”, KJV]. Gr. dioko, ,,a urma”.
Se capătă. [,,Ajuns, KJV]. Gr. katalambano, ,,a apuca”, ,,a obţine”. Aici dioko (vezi mai sus la ,,umblau”) şi katalambano sunt folosite în legătură cu o alergare (cf. ,,aleargă”; vezi Rom. 9,16; cf. 1 Cor. 9,24; Fil. 3,12). Pavel spune că neamurile, care nu se străduiau să obţină neprihănirea, au apucat-o. El nu înţelege prin aceasta că nu era dorinţă sau dor după neprihănire între neamuri, dar aceştia, în contrast cu iudeii legalişti, nu o căutau în chip ostentativ. Totuşi, când li s-a oferit mântuirea în Evanghelie, au salutat-o cu bucurie. Comparaţi descrierea anterioară a lui Pavel cu privire la faptul că neamurile împlineau cerinţele legii, deşi ei nu aveau vreun cod revelat aşa cum iudeii erau privilegiaţi să posede (vezi Rom. 2,14).
Prin credinţă. [,,Din credinţă”, KJV]. Definiţia aceasta cu privire la felul neprihănirii pe care o obţinuseră neamurile explică paradoxul aparent că ele au ajuns la neprihănire deşi nu au umblat după ea.