9:19 Dar îmi vei zice: Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?
Dar îmi vei zice. Aceasta introduce a doua obiecţiune posibilă care s-ar putea ridica la argumentaţia lui Pavel (vezi vers. 14).
Bagă vină. [,,Găseşte greşeală”, KJV]. Întrebarea celui care obiectează ar putea fi parafrazată în felul următor: dacă Dumnezeu Însuşi împietreşte inima unui om. Cum poate El să stăruiască în a-i găsi greşeli? E drept ca Dumnezeu să învinuiască pe păcătoşi dacă purtarea lor e în acord cu planul Lui şi e rezultatul voinţei Lui irezistibile? Istoric, obiecţiunea aceasta ar putea să reamintească mustrarea adresată de Dumnezeu lui faraon: ,,Opreşti pe poporul Meu cu sila şi nu-l laşi să plece” (Ex. 9,17) şi ,,până când nu vei voi tu de a te umili înaintea Mea?” (cap. 10,3). În cazul lui faraon cel care obiectează ar zice: ,,Dacă Dumnezeu a ales să împietrească inima împăratului, de ce îi mai găsea vină?” Compară la Ex. 9,15.-16.
Pavel nu încearcă aici să dea un răspuns deplin la obiecţiunea aceasta. Unicul lui accent în contextul acesta este asupra faptului că în guvernarea lumii, Dumnezeu Îşi rezervă libertatea deplină să se ocupe de oameni în propriile Sale condiţii şi nu pe temeiul lor, fără de a se amesteca, natural, în ocazia lor la mântuire personală.
Neizbutind să recunoască accentul lui Pavel, unii teologi au fost mânaţi să citească în versetul acesta idei pe care Pavel nu le-a intenţionat. Calvin a înţeles că Dumnezeu în mod arbitrar a creat pe unii oameni spre mântuire şi pe alţii spre nimicire. O astfel de concepţie despre scopul lui Dumnezeu nu e în acord cu explicaţia dată de Pavel altundeva în aceeaşi epistolă că Dumnezeu nu dă pe faţă părtinire (Rom. 2,11), ci judecă pe fiecare om după faptele sale (cap. 2,6-10; cf. 3,22.23) şi va mântui pe oricine Îl va chema (cap. 10,12,13).
Sta împotriva. [,,A rezistat”, KJV]. Întrebarea înseamnă: ,,Cine e cel care rezistă voiei lui Dumnezeu?” implicând că nimeni nu-I poate rezista.
Voiei. Gr. boulema. Acesta nu e cuvântul obişnuit pentru ,,voie”, care este thelema (cap. 2,18; 12,2; 15,32). Unica altă apariţie ale lui boulema sunt în Fapte 27,43; 1 Petru 4,3. Boulena, implică mai definit ideea de scop conştient şi deliberat.