9:13 după cum este scris: Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.
După cum este scris. Citatul e din Mal. 1,2.3.
Pe Iacov l-am iubit. Versetul acesta nu explică motivul alegerii de către Dumnezeu al lui Iacov şi al lepădării din partea Lui a lui Esau. Mai degrabă, descrie istoria celor doi fii şi a celor două popoare care au descins din ei, Israel şi Edom. Că descendenţii ca şi strămoşii sunt cuprinşi e destul de aparent din contextul lui Mal. 1,2.3.
Pe Esau l-am urât. Această expresie puternică nu lasă a se înţelege ură pozitivă, aşa cum e folosit termenul astăzi, dar că Dumnezeu l-a preferat pe Iacov mai mult decât pe Esau în alegerea din partea Sa a protopărintelui neamului ales (vezi vers. 10, 11). Pare să fi fost ceva obişnuit în vremurile biblice de a folosi termenul ,,a urî” în sensul acesta. În felul acesta, preferinţa lui Iacov faţă de Rahela este comparată cu ,,ura [sau nesocotirea ei din partea lui] faţă de Lea (Gen. 29,30.31). La fel Isus vorbeşte despre ,,a urî” pe tată şi pe mamă (Luca 14,26) şi ,,a urî” propria sa viaţă (Ioan 12,25). Comparaţi Mat. 6,24; vezi Mal. 1,3.
Referindu-se la istoria patriarhilor, Pavel arată că alegerea din partea lui Dumnezeu a Israelului spiritual (vezi Mat. 21,33-43) în vederea eşecului iudeilor de a împlini scopul divin, e în concordanţă cu procedeele Sale din trecut. Dumnezeu nu e nesincer faţă de nimeni, chemând biserica creştină să împlinească scopul Său pentru lume. Dumnezeu urmează acelaşi principiu pe care El l-a folosit când a ales pe israeliţi şi a lepădat pe edomiţi şi ismaeliţi. Acum Pavel trece mai departe pentru a dovedi că nici lepădarea prezentă nu implică faptul că Dumnezeu este nedrept.