8:8 Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.
Deci. Gr. de, aici simplu ,,şi”. Cuvântul nu introduce o concluzie sau consecinţă din vers. 7, ci numai repetă conţinutul vers. 7, într-o formă oarecum diferită şi poate mai personală. Legătura poate fi parafrazată astfel: ,,Gândirea cărnii e vrăjmaşă împotriva lui Dumnezeu… şi cei care sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu”.
Pământeşti. [,,În carne”, KJV]. Aceasta poate fi o expresie mai tare decât ,,după îndemnurile firii pământeşti” [,,după carne”] (vers. 4, 5). Înseamnă a fi absorbit şi cârmuit de lucrurile firii pământeşti [ale cărnii].
Nu pot să placă lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu Îi place credincioşia şi ascultarea. El îşi găsea plăcerea în Fiul Său (Mat. 3,17; 12,18; 17,5; Ioan 8,29). El priveşte cu plăcere la acte de credinţă şi iubire (Fil. 4,18; col. 3,20; Evrei 13,16.21). Dar astfel de vieţi de credinţă, ascultare şi iubire sunt cu putinţă numai pentru cei care trăiesc prin puterea sălăşluind înăuntru a Duhului Sfânt. Cei care sunt pământeşti [în carne] nu pot face lucruri care plac lui Dumnezeu. Purtarea lor firească este o purtare de vrăjmăşie şi neascultare.
Versetul acesta pune un nou accent şi un plus de explicaţie la zeloasa susţinere a lui Pavel din epistola aceasta că eforturile legaliste de ascultare sunt sortite eşecului (Rom. 3,20; 7,14-25). Aceia care se sprijină pentru mântuire pe nădejdea înşelătoare că propriile lor fapte de ascultare sunt plăcute lui Dumnezeu şi că merită favoarea Lui mântuitoare sunt avertizaţi în versetul acesta că nu pot să câştige plăcerea lui Dumnezeu în felul acesta. Atâta vreme cât sunt pământeşti [în carne] nu pot să placă lui Dumnezeu, nu pot să asculte de Legea Lui.