8:7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
Fiindcă. Pavel acum explică pentru ce gândirea cărnii este moarte.
Umblarea după îndemnurile firii pământeşti. [,,Gândirea cărnii”, KJV; Nitz.]. Gr. phronema tes sarkos tradusă ,,a fi firesc” în vers. 6 (vezi comentariul acolo).
Vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu. Fixarea gândurilor la cele ale cărnii şi în felul acesta trăirea unei vieţi de afirmare a propriei sale persoane şi de mulţumire de sine înseamnă în chip inevitabil o viaţă care este vrăjmaşă lui Dumnezeu şi în dezacord cu voia Lui (vezi Iacov 4,4). O astfel de purtare duce la înstrăinare de izvorul vieţii – o înstrăinare care înseamnă moarte. Această vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu este opusul păcii care revine acelora care trăiesc în Duhul (Rom. 8,6).
Nu supune. [,,Nu e supusă”, KJV]. Sau ,,nu se supune”. În terminologia militară, verbul înseamnă supunere faţă de un ordin. Timpul prezent sugerează insubordonare continuă. Mintea care este fixată asupra cărnii descoperă ostilitatea ei contra lui Dumnezeu prin continuă neascultare faţă de Legea Lui.
Şi nici nu poate să se supună. Mintea firească e cu totul incapabilă de a se supune legii lui Dumnezeu. Numai prin puterea transformatoare a Duhului Sfânt e făcută din nou cu putinţă ascultarea.
Când omul a fost creat la început, mintea şi viaţa lui erau în desăvârşită armonie cu voia lui Dumnezeu. Principiile Legii lui Dumnezeu erau scrise în inima lui. Dar păcatul a adus înstrăinare de Dumnezeu şi inima omului a ajuns să fie umplută cu vrăjmăşie şi răzvrătire. În consecinţă, fără încetare de la căderea omului, sub puterea păcatului, el a urmat pornirile cărnii [firi pământeşti], care au adus în mod inevitabil la neascultare de Legea lui Dumnezeu. Acesta e motivul pentru care e imposibil pentru om să ajungă la neprihănire şi mântuire prin propriile sale încercări legaliste de ascultare. Afară de cazul că moare faţă de păcat şi e născut din nou la o viaţă nouă în Duhul (cap. 6) el este incapabil de supunere faţă de voia lui Dumnezeu (vezi PP 64).