8:6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
Umblarea după lucrurile firii pământeşti. [,,A fi cu gânduri carnale”, KJV; ,,gândirea cărnii”, Nitz.]. Literal, ,,gândul [nu gândirea] cărnii”. În cazul acesta, ,,gândirea” înseamnă ,,cugetare”, ,,scop”, ,,intenţie”, ,,înclinaţie” ca în propoziţia ,,el cunoaşte gândul Duhului” [ştie care este năzuinţa Duhului] (vers. 27).
Moarte. A nu gândi decât la împlinirea dorinţelor firii pământeşti înseamnă moarte. Cel care trăieşte pentru acest scop egoist e mort pe când încă trăieşte (1 Tim. 5,6; vezi şi Ef. 2,1.5), şi condiţia de faţă a morţii spirituale poate duce numai la moartea finală veşnică. Motivul pentru aceasta, este explicat în Rom. 8,7.
Umblarea după lucrurile Duhului. [,,A fi cu gând spiritual”, KJV; ,,gândirea spiritului”, Nitz.]. Literal ,,gândul [sau gândirea] Duhului”.
Viaţă şi pace. A fixa mintea la lucrurile Duhului, nu a avea gândurile şi dorinţele guvernate numai de Duhul lui Dumnezeu, are ca rezultat armonia aceea sănătoasă şi dătătoare de viaţă a tuturor funcţiilor sufletului care este o garanţie sigură şi o pregustare a vieţii viitoare (vezi Ef. 1,13.14). Prezenţa Duhului lui Dumnezeu aduce iubire, bucurie şi pace în viaţă (Gal. 5,22), începutul înăuntrul nostru a Împărăţiei lui Dumnezeu, care e ,,neprihănire şi pace, şi bucurie în Duhul Sfânt” (Rom. 14,17).
Cei care sunt ,,duhovniceşti” şi ,,umblă după Duhul” (cap. 8,1) se bucură de pacea iertării şi împăcării (cap. 5,1). Iubirea lui Dumnezeu e ,,turnată” în inimi (cap. 5,5) şi ei au bucuria şi încurajarea de a vedea cerinţa dreaptă a legii împlinită în viaţa lor (cap. 8,4). Ei privesc înainte către mântuirea finală şi viaţă veşnică. Dimpotrivă, cei ,,fireşti” care ,,umblă după îndemnurile firii pământeşti” vers. 4,6) cunosc numai experienţa distrugătoare a robiei şi condamnării (vers. 1,15,21). Şi pot privi înainte numai la judecată şi moarte (cap. 1,32; 2,5.6; 6,21.22).