8:5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.
Cei ce trăiesc. [,,Cei care sunt”, KJV; Nitz.]. Această expresie poate arăta un aspect diferit de ,,umblă” (vers. 4). A fi ,,după îndemnurile firii pământeşti” [după carne] înseamnă a avea firea pământească drept principiu călăuzitor al fiinţei noastre. A ,,umbla după îndemnurile firii pământeşti” înseamnă a urma principiul acesta în viaţa de toate zilele. ,,Umblă” exprimă manifestarea corespunzătoare stării exprimate de ,,trăiesc”. Vezi vers. 4.
Umblă. [,,Se gândesc”, KJV; Nitz.]. Gr. phroneo, ,,a gândi la”, ,,a purta grijă de”, ,,a-şi lega mintea şi inima de”, ,,a umbla după”. Cuvântul denotă întreaga acţiune a afecţiunilor şi a voinţei ca şi a raţiunii. Comparaţi folosirea lui phroneo în Mat. 16,23; Rom. 12,16; Fil. 3,19; Col. 3,2. Întreaga activitate intelectuală şi morală a celor care ,,umblă după îndemnurile firii pământeşti” e fixată la mulţumirea egoistă a dorinţelor nespirituale.
Lucrurile firii pământeşti. [,,Lucrurile cărnii”, KJV; Nitz.]. Noi suntem sub influenţa predominantă a unuia sau celuilalt dintre cele două principii puse în contrast în versetul acesta. Aşa după cum unul sau altul are stăpânirea, tot aşa va fi înfăţişarea vieţii noastre şi caracterul acţiunilor noastre. Pavel descrie contrastul absolut dintre lucrurile firii pământeşti [ale cărnii] şi lucrurile Duhului în Gal. 5,16-24.