8:4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
Cerinţa. [,,Neprihănirea”, KJV; ,,hotărârea”, Nitz.]. gr. Dekaioma. Acesta nu este cuvântul obişnuit pentru ,,neprihănire”, care e dikaiosune, folosit adesea de Pavel în epistola sa (cap. 1,17; 3,5; 4,3; etc.), dikaioma exprimă ideea de ,,ceea ce e tratat ca neprihănit” (vezi Rom. 1,32; 2,26; 5,16.18; cf. Luca 1,6; Evrei 9,1, unde dikaioma e tradus ,,porunci” [rânduieli; hotărâri]. Din care cauză Pavel se referă aici la neprihănitele cerinţe ale legii, ascultare de neprihănitele ei cereri.
Legii. Articolul e prezent şi în versiunea greacă (vezi cap. 2,12. În contextul acesta, Pavel încă vorbeşte despre Lege, pe care o aprobă (vers. 22) de care avea o mare plăcere (vers. 22) dar pe care se descoperea că nu e în stare să o asculte, fiind despărţit de Hristos (vers. 15-25).
Să fie împlinită. Sau ,,să poată fi realizată”, sau ,,să poată fi satisfăcută”. Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în asemănarea cărnii păcătoase, pentru ca oamenii să poată fi făcuţi în stare să împlinească pe deplin neprihănitele cerinţe ale sfintei Sale Legii. Planul mântuirii este de a aduce viaţa omului în armonie cu voia divină. Dumnezeu nu a dat pe Fiul Său pentru a schimba sau a desfiinţa legea Sa, sau pentru a elibera pe om de necesitatea desăvârşitei ascultării. Legea a stat totdeauna ca o expresie a voiei neschimbătoare şi a caracterului neschimbător ale lui Dumnezeu. Omul căzut fusese neînstare de a asculta de cerinţele ei, şi legea nu posedase putere de a-l întări să asculte. Dar acum, Hristos venise pentru a face cu putinţă ca omul să dea o perfectă ascultare. Versetele acestea arată clar locul şi autoritatea în continuare a Legii lui Dumnezeu în Evanghelie şi în planul de mântuire (vezi cap. 3,31). Pavel nu spune ,,ca să fie parţial împlinită”. Biblia vorbeşte consistent de o transformare întreagă, de o ascultare desăvârşită (vezi Mat. 5,48; 2 Cor. 7,1; Ef. 4,12.13; Col. 1,28; 4,12; 2 Tim. 3,17; Evrei 6,1; 13,21). Dumnezeu cere desăvârşirea copiilor Săi şi viaţa desăvârşită a lui Hristos în natura Lui omenească este asigurarea din partea lui Dumnezeu pentru noi că prin puterea Lui şi noi putem ajunge la desăvârşire de caracter (vezi COL 315; AA 531).
Trăim. [,,Umblarea”, KJV]. Literal, ,,umblăm încoace şi încolo”, lăsând a se înţelege conduită obişnuită de fiecare zi. De unde poate fi tradusă ,,trăim” (vezi Rom. 6,4; 2 Cor. 5,7; 10,3; Ef. 2,10; 4,1).
Nu după îndemnurile firii pământeşti. Adică, nu după carne. Aceia în care e implicată dreapta cerinţă a legii, nu mai trăiesc după dictatele şi impulsurile firii pământeşti [cărnii]. Satisfacerea dorinţelor carnale numai e principiul călăuzitor în viaţa lor.
După îndemnurile Duhului. Adică, ei îşi reghidează purtarea după dictatele şi călăuzirea Duhului, Duhul sălăşluitor al lui Hristos (vers. 9). Dreapta cerinţă a legii e împlinită în ei. Ceea ce cere legea e concretizat în iubirea creştină, deoarece ,,iubirea este împlinirea legii” (cap. 13,10). La fel, rezultatele lucrării Duhului Sfânt în viaţă este iubire, deoarece ,,roada Duhului este iubire” (Gal.
5,22). În consecinţă, viaţa în acord cu Duhul înseamnă o viaţă în care neprihănitele cerinţe ale legii sunt împlinite – o viaţă de iubire şi o iubitoare ascultare. Ca o astfel de viaţă să poată fi făcută cu putinţă pentru credincioşi a fost marele scop pentru care Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume.
Unii comentatori preferă să interpreteze expresia aceasta ca referindu-se în deosebi la duhul înnoit al omului, prin care lucrează Duhul Sfânt. Ei înţeleg că Pavel subliniază faptul că viaţa noastră nu mai e cârmuită de firea noastră inferioară, ci de cea superioară, spirituală. Interpretarea aceasta este reflectată de un număr de versiuni prin scrierea lui ,,spirit” fără de literă mare la început (vezi RV).