8:38 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
Sunt bine încredinţat. [,,Sunt convins”, KJV]. Pavel exprimă acum propria sa convingere că nici o putere în cer sau pe pământ, în timp sau în veşnicie nu poate să ne separe de iubirea divină. Pavel nu vrea să spună prin aceasta că deci e cu neputinţă ca un credincios să cadă şi să fie pierdut (vezi Col. 1,23; cf. 1 Cor. 9,27). Pavel vrea să spună că nimic nu ne poate smulge din braţele lui Hristos contra voinţei noastre (vezi Ioan 10,28).
Nici moartea, nici viaţa. Comparaţi ,,fie că trăim. Fie că murim, noi suntem ai Domnului” (cap. 14,8).
Îngeri. Îngerii menţionaţi în NT sunt de obicei buni şi nu răi. Totuşi cuvântul însuşi nu arată aici şi calitatea. Distincţia trebuie sau să fie exprimată sau implicată de context (vezi Mat. 1,20.25.41; 1 Cor. 6,3; 2 Petru 2,4; Iuda 6). E de neconceput ca îngerii lui Dumnezeu, care sun trimişi să slujească sfinţilor (Evrei 1,14) să caute să înstrăineze mintea creştinilor de la Mântuitorul lor, sau ca influenţa lor să fi putut avea o astfel de tendinţă. Totuşi, Pavel poate să sublinieze punctul lui vorbind ipotetic, aşa cum face în Gal. 1,8. Chiar dacă îngerii buni ar încerca, lucru pe care cu siguranţă nu-l vor face să abată iubirea lui Hristos de la poporul Lui, ei n-ar putea-o face.
Stăpânirile. Gr. Archai. Cuvântul acesta se referă la cârmuitori civili ca şi la puteri supranaturale care încearcă să exercite o stăpânire rea asupra oamenilor (vezi Ef. 6,12). Unii comentatori sugerează că referirea lui Pavel la ,,îngeri”, ,,stăpâniri” şi ,,puteri” ar putea reflecta denumirile iudaice pentru ierarhia îngerilor (vezi lucrarea apocrifă Enoh 61,10; cf. 1 Cor. 15,24; cf. 1 Cor. 15,24; Ef. 1,21; 3,10; Col. 1,16; 2,10.15).
Puterile. Gr. dunameis. Dovezi textuale atestă (cf. p. 10) plasarea acestui cuvânt după ,,cele viitoare”, deşi mai natural s-ar putea aştepta ca să fie asociat cu ,,stăpânirile” ca în Ef. 1,21. În 1 Petru 3,22 ,,puterile” sunt menţionate împreună cu ,,îngerii” şi ,,autorităţile” ca fiind supuse lui Hristos la înălţarea Sa la cer.
Cele de acum. Comparaţi 1 Cor. 3,22. Experienţele timpului prezent deja puneau de ajuns la încercare pe Pavel şi pe primii creştini (rom. 8,18.23; 2 Cor. 1,4-10; 6,4-10; 1 Petru 4,12). Dar viitorul încă mai deţinea noi încercări de amăgiri şi de suferinţe, deoarece venirea lui Hristos urma să fie precedată de apostazia şi de arătarea lui antihrist (2 Tes. 2). Şi această arătare urmează să fi însoţită de ,,puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de renume de semene şi puteri mincinoase” (2 Tes. 2,9). Totuşi, încrederea lui Pavel a rămas nezdruncinată.