8:32 El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
El, care. Expresia este emfatică în greceşte şi ar putea fi tradusă: ,,chiar El”, însemnând că acelaşi Dumnezeu care nu a cruţat pe Însuşi Fiul Său, cu siguranţă ne va da pe lângă aceasta, totul.
Cruţat. Gr. pheidomai. Pavel foloseşte verbul acesta de câteva ori în epistolele sale (Rom. 11,21; 1 Cor. 7,28; 2 Cor. 1,23 etc.). În afară de scrisorile lui Pavel îl foloseşte numai în Fapte 20,29 şi 2 Petru 2,4.5. Acelaşi cuvânt e folosit în LXX-a cu privire la dispoziţia lui Avraam de a sacrifica pe Isaac (Gen. 22,12.16) şi nu e improbabil ca Pavel să facă aluzie la relatarea acelei experienţe. Mişcătoare recomandare din partea Domnului a purtării lui Avraam în jertfirea fiului său Isaac ne dă
o scurtă privire asupra spiritului actului lui Dumnezeu de a da pe propriul Său Fiu Isus. Acest cel mai mare dintre toate darurile e cea mai puternică dintre toate dovezile că Dumnezeu este ,,pentru noi” (Rom. 8,31). Argumentaţia din acest pasaj este asemănătoare cu aceea din cap. 5,6-10.
Fiul Său. Expresia aceasta este emfatică în limba greacă, şi denotă ceva care este personal şi distinct al său personal (cf. cap. 14,4). L-a dat. Gr. paradidomi. Acesta este acelaşi verb cu acela pe care Pavel l-a folosit în cap. 4,25
pentru a afirma că Isus ,,a fost dat din pricina fărădelegilor noastre.
Fără plată. Gr. charizomai, ,,a da ca o favoare”. Comparaţi folosirea cuvântului în Luca 7,21; Fapte 3,14; 1 Cor. 2,12. verbul este legat cu substantivul ,,har” (charis; vezi Rom. 3,24) şi ,,dar fără lată” (charisma; vezi Rom. 6,23).
Împreună cu El. Pavel argumentează de la ce e mai mare la ce e mai mic. Dacă Dumnezeu nu a cruţat nici pe propriul Său Fiu, ce ar mai putea El să reţină?
Toate? Comparaţi Rom. 8,17; 1 Cor. 3,21-24; Fil. 4,19. Creştinul nu ar putea cere un temei mai puternic pentru răbdarea şi stăruirea răbdătoare de cum e dat în versetul acesta. Când Dumnezeu a dat pe Fiul Său, El S-a dat şi pe Sine (2 Cor. 5,19; cf. DA 762), şi prin aceasta a descoperit universului cât de departe era El dispus să meargă pentru a mântui pe păcătosul care se pocăieşte. Cu siguranţă, atunci indiferent de ce încercări ar veni, noi nu ne vom îndoi niciodată că Dumnezeu lucrează pururi pentru noi şi că El ne va da tot ce e necesar pentru binele nostru prezent şi viitor.