8:30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
Şi. [,,Mai mult”, KJV]. Gr. de. Aici poate mai bine ,,şi”.
Hotărât de mai înainte. [,,predestinat”, KJV]. Vezi vers. 29.
Chemat. Chemarea aceasta e făcută prin predicarea Evangheliei, ca în 2 Tes. 2,14. ,,La ce ne-a chemat El prin Evanghelia noastră”. Folosirea verbului ,,chemat” ca şi a adjectivului ,,chemat” (vezi Rom. 8,28), pare aici să fie limitată la chemarea efectivă. Contextul arată lămurit că referirea este la aceia care au răspuns la chemarea lui Dumnezeu. Această chemare divină este cel dintâi pas în mântuirea personală şi răspunsul la chemare constituie experienţa convertirii. ,,Chemarea exprimă obârşia divină a acelei experienţe şi puterea suverană prin care suntem chemaţi.
Socotit neprihăniţi. [,,Îndreptăţiţi, KJV]. Vezi cap. 3,20.28; 4,25; 5,1.
Proslăvit. Isus a zis: ,,Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu” (Ioan 17,22), dar experienţa proslăvirii deplin urmează încă să vină (Rom. 8,18). Deşi evenimentul acesta este în că în viitor, Pavel foloseşte timpul trecut ,,proslăvit” aşa cum face cu toate celelalte verbe din propoziţia aceasta, ,,chemat”, ,,hotărât de mai înainte”, ,,socotit neprihănit”. Acesta s-ar putea să reflecte faptul că în sfatul veşnic al lui Dumnezeu întregul proces cu toate stadiile lui, stă deplin (vezi Ef. 1,4-6). O altă explicaţie poate fi găsită în lipsa de timp a formei verbului în greceşte folosită aici. Folosirea verbelor fără timp permite următoarea traducere: ,,Pe aceia pe care El îi predestinează Îi şi cheamă; şi aceia pe care îi cheamă îi şi îndreptăţeşte; pe aceia pe care îi îndreptăţeşte îi şi proslăveşte”.
Indiferent ce explicaţie este adoptată, scopul lui Pavel în versetul acesta este de a exprima certitudinea stadiilor progresive din procesul de conformare la Hristos. Treapta cea dintâi este chemarea. Dacă acesteia i se dă ascultare, aduce cu ea îndreptăţirea şi tot ceea ce cuprinde în sine experienţa aceasta. Apoi, dacă creştinul continuă să îngăduie lui Dumnezeu să lucreze scopul Său bun pentru el (vezi Rom. 11,22) rezultatul inevitabil va fi proslăvirea. Cineva s-ar fi putut aştepta ca Pavel să fi menţionat sfinţirea ca unul dintre stadii, dar ea este implicată ca o consecinţă a îndreptăţirii şi o condiţie necesară a proslăvirii.