8:26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
Tot astfel. [,,La fel”, KJV]. Sau ,,în acelaşi fel”. Unii leagă secţiunea introdusă în felul acesta cu cuvintele imediat precedente spre a însemna că ajutorul Duhului e un al doilea motiv de încurajare pentru a aştepta cu răbdare în mijlocul suferinţei prezente slava care urmează să se descopere. Aşa cum ne ajută nădejdea tot aşa ne ajută şi Duhul Sfânt. O sursă de încurajare este omenească, cealaltă, dumnezeiască.
Totuşi, alţii preferă să facă legătura cu întreaga argumentaţie precedentă. În cazul acesta, înţelesul este că, după cum noi care credem gemem în noi înşine, tot aşa Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine de negrăit. Cuvintele ,,suspină” (vers. 22), ,,suspinăm” (vers. 23), şi ,,suspine” (vers. 26) par să arate că legătura a doua e de preferat. Duhul lui Dumnezeu se uneşte cu noi şi cu lumea naturii în dorul după completarea mântuirii noastre.
Ajută. Gr. Sunantilambanomai, literal, ,,a pune stăpânire împreună, făcând faţă”, de unde ,,a ajuta [pe cineva], ,,a sta [lângă cineva]”. Singura altă apariţie a NT a acestui verb dublu este în Luca 10,40, unde Marta roagă pe Isus să trimită pe Maria să o ajute în lucrul ei. Pavel nu spune că Duhul înlătură slăbiciunea noastră, ci că El ne ajută şi ne dă tărie să biruim (cf. 2 Cor. 12,8.9).
Slăbiciunea. [,,Slăbiciunile”, KJV]. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) exprimarea ,,slăbiciunea”. Cuvântul se poate referi la slăbiciune spirituală generală în timp ce aşteptăm răscumpărarea finală. Dar slăbiciunea deosebită pe care Pavel o menţionează e că ,,nu ştim cum trebuie să ne rugăm”.
Să ne rugăm. Expresia poate să fie tradusă ,,trebuie să ne rugăm” sau ,,cum să ne rugăm”.
Cum trebuie. Literal ,,cum e necesar”. Din cauza întunecării vederii noastre spirituale limitate, noi nu ştim dacă binecuvântarea pe care o cerem va fi spre cel mai mare bine al nostru. Numai Dumnezeu cunoaşte sfârşitul de la început. De aceea în rugăciunile noastre ar trebui ca totdeauna să exprimăm o deplină supunere faţă de voia Sa pentru noi. Isus a dat exemplu în privinţa aceasta când S-a rugat: ,,Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (Mat. 26,39; cf. Ioan 12,27.28).
Duhul însuşi. Vezi vers. 16.
Mijloceşte. [,,Face mijlocire”, KJV]. Gr. huperentugchano. Aceasta este unica apariţie a acestui verb dublu compus în NT. Forma mai simplă (entugchano) apare de cinci ori (vezi Fapte 25,24; Rom. 8,27.34; 11,2; Evrei 7,25) şi înseamnă ,,a se întâmpla asupra”, ,,a se întâlni cu” şi deci ,,a mijloci”. Cuvântul mai lung mai pitoresc (huperentugchano) socate în evidenţă ideea ,,în favoarea lui”. E lucrarea Duhului Sfânt de a ne îndemna la rugăciune, de a ne învăţa ce să spunem şi chiar de a vorbi prin noi (vezi Mat. 10,19.20; Rom. 8,15; Gal. 4,6; COL 147).
Suspine. Gr. stenagmoi, un cuvânt care apare în NT numai aici şi în Fapte 7,34. Verbul stenazo, ,,a suspina, e folosit cu privire la suspinarea lui Isus cu prilejul vindecării omului surdo-mut (Marcu 7,34) şi cu privire la sentimentul lăuntric de dor al creştinului care tânjeşte după ziua răscumpărării (Rom. 8,23).