8:18 Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.
Socotesc. Gr. logizomai. Acelaşi cuvânt este tradus în altă parte ,,crezi” (cap. 2,3) ,,credem” (cap. 3,28), ,,socotesc” (2 Cor. 11,5), ,,cred” (Fil. 3,13). El nu denotă numai simpla opinie sau presupunere, ci judecată temeinică.
Suferinţele. Pavel putea să vorbească despre acestea din multă experienţă dureroasă. El suferise deja mult pentru Hristos până la data când scria epistola sa, şi îl mai aşteptau încă suferinţe înainte de executarea lui (vezi Fapte 19,23-41; 20,23; 21,27-36; 2 Cor. 1,3-11; 6,4.10; 11,23-33; Col. 1,24).
Vremea de acum. În lumina veşniciei, prezentul este doar o perioadă scurtă şi trecătoare. ,,Întristările noastre uşoare şi de o clipă” (2 Cor. 4,17). Puse alături. [,,Comparate”, KJV]. Puse alături cu slava viitoare, toate suferinţele vieţii acesteia prezente ajung să nu aibă nici o însemnătate (vezi EW 17). Are să fie descoperită. Pavel prezintă descoperirea viitoare a slavei ca ceva care este sigur că va avea loc. comparaţi Gal. 3,23, unde aceleaşi cuvinte sunt folosite în aceeaşi ordine.
Slava care e aproape să se descopere cuprinde strălucirea cerească a celei de a doua veniri şi manifestarea lui Hristos în toată desăvârşirea şi puterea Sa divină (vezi Tit 3,4). Slava aceasta va fi împărtăşită de urmaşii credincioşi ai lui Hristos (Col. 3,4), deoarece vor fi ca El când Îl vor vedea aşa cum este (1 Ioan 3,2). Ei Îl vor reflecta ca o oglindă şi vor fi schimbaţi în acelaşi chip, din slavă în slavă (2 Cor. 3,18). Descoperirea slavei va cuprinde splendoarea şi frumuseţea cerului, tronul lui Dumnezeu (Fapte 7,49), un loc strălucit şi măreţ (Apoc. 21,10.11.23.24; 22,5).
Anticiparea acestei slave viitoare trebuie să susţină pe creştini în suferinţele lor de aici de jos. Suferinţele s-ar putea să pară mari, dar ele sunt ,,uşoare” comparate cu ,,greutatea veşnică de slavă” pe care suferinţele o lucrează (2 Cor. 4,17). Ele sunt doar pentru o clipă, dar slava va fi veşnică. Ele vor trece în curând, dar slava nu va scădea în veac şi în veci de veci (1 Petru 1,4).
Faţă de noi. [,,În noi”, KJV]. Sau ,,către noi”. Prepoziţia eis, pe care o foloseşte Pavel sugerează ideea că slava se extinde la noi în strălucirea ei transfigurată.