8:17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.
Şi moştenitori. [,,Atunci moştenitori”, KJV]. Literal ,,de asemenea moştenitori”. În planul lui Dumnezeu de completă refacere a omului, situaţia de fiu şi aceea de moştenitor merg împreună (cf. Gal. 4,7). Dacă suntem născuţi din nou, copii ai Lui şi suntem adoptaţi ca fii ai Lui, Dumnezeu de asemenea ne va trata ca moştenitori ai Săi. Moştenirea este împărăţia slavei (Mat. 25,34; 1 Petru 1,4.5) şi viaţa veşnică (Rom. 2,7). Deplina posedare a acestei moşteniri e aşteptată cu dor de copiii lui Dumnezeu (Rom. 8,18-25; cf. 1 Ioan 3,1-3).
Împreună moştenitori. Isus S-a descris pe Sine ca ,,moştenitorul” în parabola cu vierii (Mat. 21,38). Ca ,,cel dintâi născut dintre mai mulţi fraţi” (Rom. 8,29). Hristos admite pe fraţii Săi să participe la fel la moştenirea pe care El a câştigat-o, nu pentru Sine, ci pentru ei (vezi Ioan 17,22-24; 2 Tim. 2,11.12; Apoc. 3,21).
Suferim… împreună cu El. [,,Suferim cu el”, KJV]. Sau ,,suferim împreună”. În versiunea greacă Pavel foloseşte trei cuvinte compuse având ca prefix prepoziţia sun ,,cu”. Creştinii sunt ,,împreună moştenitori cu” sau moştenitori împreună (sugkleronomai), ,,suferim cu” sau împreună (sumpaschz), suntem ,,proslăviţi împreună” (sundoxazo). Dacă suferim împreună cu Hristos, Dumnezeu ne va trata ca moştenitori împreună cu Fiul Său. Simpla suferinţă nu împlineşte condiţia arătată aici. Ea trebuie să fie suferinţa cu Hristos (cf. 2 Tim. 2,11.12).
Viaţa lui Hristos este un exemplu pentru credincios. Isus a trecut prin durere la pace şi prin suferinţă la slavă; la fel toţi aceia care Îl iubesc (vezi Mat. 10,38; 16,24; 20,22; 2 Cor. 1,5; Col. 1,24; 1 Tes. 3,3). A suferi cu El înseamnă a suferi pentru cauza Lui şi a Evangheliei. Când primii creştini aveau să întâmpine persecuţie amară pentru cauza lui Hristos, Petru îi încuraja prin cuvintele: ,,Bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui” (1 Petru 4,13).
A suferi cu Hristos poate de asemenea să însemne a se lupta cu puterile ispitei aşa cum a făcut El şi aşa cum El a fost făcut desăvârşit prin suferinţe” (Evrei 2,9.10.18), putem să fim şi noi.
Planul mântuirii nu oferă credincioşilor o viaţă liberă de suferinţă şi de încercare înainte de a veni împărăţia. Dimpotrivă, el îi cheamă să urmeze lui Hristos pe aceeaşi cărare de lepădare de sine şi ocară. După cum lui Isus I s-a opus fără încetare Satana şi a fost persecutat de lume, tot aşa va fi cu toţi aceia care sunt transformaţi după chipul Lui. Tot mai mare neasemănare a lor cu lumea va provoca o tot mai mare vrăjmăşie. Dar tocmai prin aceste încercări şi persecuţii caracterul lui Hristos e reprodus şi descoperit în poporul Său. ,,Mulţi se vor curăţa, se vor albi şi se vor lămuri [vor fi încercaţi]” (Dan. 12,10). Prin participarea la suferinţele lui Hristos noi suntem educaţi şi disciplinaţi şi pregătiţi să luăm parte la slava viitoare.