8:16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
Însuşi Duhul. Genul gramatical al cuvântului pentru ,,duh”. Gr. pneuma, e neutru. În consecinţă, pronumele ,,însuşi” trebuie la fel să fie neutru în greceşte. Când se face referire la Duhul Sfânt prin numele masculin parakletos, ,,Mângâietor”, e folosit pronumele masculin (vezi Ioan 15,26; 16,7.13). Este lucru evident că personalitatea Duhului Sfânt nu poate fi demonstrată prin genul pronumelor care pot fi folosite (cf. AA 53; TM 64). Slujba şi lucrarea Duhului Sfânt ne-au fost făcute cunoscut în Scripturi (vezi Ioan 14,26; 16,8.13-15; Rom. 8,26 etc.), dar natura Duhului Sfânt este un mister. ,,Cu privire la astfel de mistere, care sunt pre adânci pentru puterea de pricepere omenească, tăcerea e de aur”. (A A 52).
Împreună cu duhul nostru. Mărturia duhului credinciosului însuşi că e copil al lui Dumnezeu depinde de mărturia Duhului Sfânt că este aşa ceva. Comparaţi pasajul ,,Nimeni nu poate să zică: ’Isus este Domnul’ decât prin Duhul Sfânt” (1 Cor. 12,3). E la fel de adevărat că nimeni nu poate numi cu adevărat pe Dumnezeu Tată decât prin acelaşi Duh (Gal. 4,6). Următoarea redare face pasajul acesta aproape paralel cu Gal. 1,6: ,,Când strigăm: ’Ava! Tată!’ Spiritul Însuşi dă mărturie împreună cu spiritul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu” (RSV)
Copii ai lui Dumnezeu. În acelaşi fel cum devenim copii ai lui Dumnezeu prin puterea regeneratoare a Duhului Sfânt (Ioan 1,12.13; 3,5), asigurarea continuă că suntem încă copii ai lui Dumnezeu vine prin Duhul lui Dumnezeu sălăşluind înăuntru (Rom. 8,14). Că El locuieşte în noi se poate cunoaşte prin prezenţa roadelor Duhului Sfânt în viaţa noastră (Gal. 5,22). Dacă este iubire în inima noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri, putem şti că am trecut de la moarte la viaţă (1 Ioan 3,14) şi am devenit copii ai Părintelui nostru ceresc (Mat. 5,44.45), adoptaţi în familia cerească.