8:14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Călăuziţi. Sau ,,sunt călăuziţi”. Timpul prezent arată acţiune continuă. Conducerea Duhului nu înseamnă un impuls momentan, ci o influenţă stăruitoare şi continuă. Nu aceia a căror inimă e atinsă ocazional de Duhul, sau aceia care când şi când se predau puterii Lui, sunt fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu recunoaşte ca fii ai Săi numai pe cei care sunt continuu mânaţi de Duhul Său.
E lucru important de a nota că puterea călăuzitoare şi transformatoare a Duhului Sfânt e descrisă ca îndrumând, nu forţând. Nu există constrângere în planul de mântuire. Duhul locuieşte numai în inima acelora care Îl primesc în credinţă. Iar iubirea implică o iubitoare şi binevoitoare supunere la voia lui Dumnezeu şi la influenţa diriguitoare a Duhului Sfânt.
Fii ai lui Dumnezeu. S-ar putea ca Pavel să facă o deosebire între ,,fii” (huioi) şi ,,copii” (tekna) (vers. 16). Dacă lucrurile stau aşa, ,,copii” denotă legătura naturală pe care copiii o au cu părinţii lor, în timp ce ,,fii” implică pe lângă aceasta, situaţia şi privilegiile recunoscute şi rezervate pentru fii. În vers. 15, poziţia de fii e contrastantă cu aceea de servi sau sclavi. Pavel explică contrastul acesta mai amănunţit în Gal. 3,26; 4,1-7.
Atâta vreme cât un om trăieşte sub lege, e sclav (vezi Rom. 6,14) şi caută prin propriile sale fapte să-şi câştige răsplata. Dar în ciuda celor mai bune eforturi ale sale, el seceră numai osândă şi mânie şi stă cu frică şi cutremur înaintea Domnului şi Judecătorului său. Ca sclav el nu are parte la moştenire. Nu viaţa, ci moarte îl aşteaptă. Dar, când prin credinţă e îndreptăţit şi născut din nou din Duhul Sfânt, el trece de la o stare de sclavie la starea de fiu. În locul mâniei Judecătorului, acum odihneşte asupra lui iubirea Tatălui. În loc de teama unui sclav, el are acum încrederea şi confidenţa unui fiu. A fi un fiu al lui Dumnezeu înseamnă cu adevărat a trăi.
Privilegiul poziţiei de fiu e numai pentru cei care sunt conduşi de Duhul. Ei au fost născuţi din nou din Duhul (Ioan 1,12.13; 3,3-8) şi, indiferent dacă sunt iudei, sau dintre neamuri, sunt adevăraţi fii ai lui Avraam, copii ai credinţei (Gal. 3,7).