8:13 Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
Veţi muri. Versiunea greacă este mai emfatică decât exprimă verbul simplu în engleză. Pentru aceia care trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, moartea este inevitabilă. Comparaţi cap. 6,21.
Faceţi să moară. [,,Mortificaţi”, KJV]. Adică, daţi morţii, timpul e prezent, indicând un proces continuu de dare la moarte.
Faptele trupului. Sau ,,practicile trupului”. Pavel se referă la acţiuni ale trupului considerate în tendinţele lor morale, care în cazul acesta sunt spre rău. În versetul acesta, Pavel pare să reafirme întreaga lui argumentaţie dezvoltată în cele două capitole precedente, că vieţuirea carnală [după îndemnurile firii pământeşti] înseamnă moarte, dar crucificarea cărnii înseamnă viaţă. Vezi mai ales cap. 6,6; 86). Creştinul nu trebuie să cedeze impulsurilor şi apetiturilor trupeşti, cu excepţia măsurii în care ele se conformă la Legea lui Dumnezeu. Mâncarea şi băutura şi tot ce face trebuie să fie săvârşit cu gândul la slava lui Dumnezeu (1 Cor. 19,31).
Veţi trăi. Acesta este viitorul simplu al verbului şi astfel diferă oarecum de forma de exprimate ,,veţi muri” (vezi mai sus la această expresie). Deosebirea poate reflectă faptul că, în timp ce moartea este consecinţa inevitabilă a unei vieţi după îndemnurile firii pământeşti, totuşi viaţa veşnică nu este exact consecinţa inevitabilă a mortificării faptelor trupului. Ea e mai degrabă darul lui Dumnezeu prin Hristos (vezi cap. 623).
Indiferent de ce mărturisire de viaţă spirituală am face, rămâne totdeauna adevărat că dacă trăim după îndemnurile firii pământeşti, vom muri (vezi Gal. 6,7.8; Ef. 5,5.6; Fil. 3,18.19; 1 Ioan 3,7.8). Sau păcatele noastre trebuie să moară, sau noi. Dacă lor li se îngăduie să trăiască, noi trebuie să murim. Dacă ele sunt date morţii, noi vom fi mântuiţi. Nimeni nu poate fi mântuit în păcatele sale.