8:12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
Noi nu mai datorăm. [,,Suntem datornici”, KJV; Nitz.]. Având în vedere prezenţa mântuitoare a Duhului Sfânt, suntem sub obligaţia morală solemnă – dar cu siguranţă nu faţă de firea pământească [carnea] – să trăim potrivit dictatelor Lui! Pavel deja a explicat dă domnia firii pământeşti [carnea] are ca rezultat numai moartea (vers. 6). De aceea, credinciosul nu are nevoie să se simtă sub nici o obligaţie faţă de firea lui trupească. Pe de altă parte, Duhul lui Dumnezeu a adus eliberarea de robia şi condamnarea păcatului (vers. 2; cap. 6,22) şi acum făgăduieşte viaţă veşnică viitoare (cap. 8,11). Lucrul acesta pune pe cei pentru care Duhul săvârşeşte această lucrare mântuitoare şi transformatoare, în poziţia de datornici. Ei datorează Duhului totul şi spunerea şi ascultarea lor ar trebui să fie date din toată inima acestei puteri superioare care a intrat în viaţa lor.
Versetul acesta este un răspuns dat acelora care interpretează greşit libertatea Evangheliei. Evanghelia ne liberează de condamnarea Legii şi de eroarea distrugătoare a încercării de a ţine Legea prin propriile noastre eforturi, dar nu ne liberează de ascultarea de voia lui Dumnezeu. E rânduiala veşnică şi neschimbătoare a lui Dumnezeu ca toate făpturile Sale să asculte de El (vezi cap. 3,31). Departe de faptul că Evanghelia ar fi sfârşitul ascultării adevărate, şi Pavel o descrie ca aşezându-ne sub obligaţia de a asculta, dacă noi îngăduim Duhului lui Dumnezeu să-Şi îndeplinească voia deplin în noi. Obligaţia aceasta de a asculta nu ne va aduce nici un simţ de robie sau subordonare, ci mai de grabă ne vom bucura pururi în legea lui Dumnezeu (cf. cap. 7,22) când Duhul Sfânt ne dă putere să ascultăm de ea.
După îndemnurile ei. [,,După carne”, KJV]. Vezi vers. 4, 5.