8:10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
Şi dacă Hristos. Sau, ,,dar dacă Hristos”. Aceasta arată că a avea Duhul lui Hristos (vers. 9) înseamnă a avea pe Hristos locuind în inimă ca principiul al vieţii (vezi şi Ioan 6,56; 15,4; 2 Cor. 13,5; Gal. 2,20; Ef. 3,16,17; Col. 1,27).
Trupul vostru este supus morţii. [,,Trupul este mort”, KJV; Nitz.]. Comentatorii au interpretat textul acesta în mai multe feluri. Totuşi referirea evidentă în vers. 11 la învierea trupului muritor arată că Pavel vorbeşte aici de moartea fizică din cauza păcatului (vezi cap. 5,12). Chiar şi cei care sunt renăscuţi spre viaţa cea nouă în Duhul, sunt încă supuşi morţii, moartea care a fost transmisă de la Adam asupra tuturor oamenilor. Dar, deoarece Duhul locuieşte în ei, ei privesc înainte la înviere şi la viaţa veşnică (cap. 8,11).
Duhul. [,,Duhul”, KJV]. Sau ,,duhul”. Contextul mai ales contrastul direct dintre ,,trup” şi ,,duh” (cf. 1 Cor. 7,34; 2 Cor. 7,1; Iacov 2,26) pare să arate că Pavel se referă aici la duhul omului.
Este viu. [,,E viaţă”, KJV; Nitz.]. Pavel nu spune că duhul ,,este viu”, ci că ,,este viaţă”, deşi multe versiuni recente dau traducerea ,,este viu” sau ,,are viaţă”. Duhul omului străbătut de puterea dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt posedă o viaţă întreţinută de Dumnezeu. În duhul omului, Duhul lui Dumnezeu săvârşeşte lucrarea Lui vindecătoare şi transformatoare.
Din pricina neprihănirii. [,,Din cauza neprihănirii”, KJV]. Pretutindeni în Scripturi neprihănirea este consistent asociată cu viaţa, după cum păcatul e asociat cu moartea. Când e neprihănire în viaţă, e dovadă de prezenţa şi puterea Duhului lui Dumnezeu şi aceasta înseamnă viaţă.
Unii comentatori preferă să limiteze înţelesul neprihănirii în acest pasaj la neprihănirea lui Hristos pusă în socoteala credinciosului ca neprihănire dătătoare de viaţă (cap. 5,18). Dar contextul nu pare să indice o astfel de limitare. Luând neprihănirea în înţelesul cel mai cuprinzător, concepţia lui Pavel pare să fie că, deşi trupul e mort din cauza păcatului lui Adam, la care toţi am participat (vezi cap. 5,12) duhul este viaţă din cauza neprihănirii lui Hristos, care la început a fost pusă în socoteală ca neprihănire şi mai târziu acordată ca sfinţire. Acest dar al neprihănirii e însoţit de darul vieţii veşnice (cap. 5, 17.18.21). Şi dovada că am primit darul neprihănirii şi primirii înaintea lui Dumnezeu e prezenţa Duhului pururi viu, pururi activ al lui Dumnezeu (Ef. 1,13).