7:5 Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.
În firea… pământească. Adică, uniţi cu eul cel vechi, în trupul păcatului (cap. 6,6) ascultând de îndemnurile firii inferioare. Expresia descrie viaţa nerenăscută al cărei principal obiect este satisfacerea apetiturilor şi a simţurilor. Ea e de contrastat cu viaţa ,,în Duhul” (cap. 8,9).
Patimile păcatelor aţâţate. [,,Mişcările păcatelor”, KJV]. Mai corespunzător, ,,patimile păcatelor”. În engleza mai timpurie, ,,mişcările” erau uneori folosite pentru ,,impulsuri” sau ,,emoţii”.
De lege. Literal ,,prin lege”. Ceea ce înţelege Pavel prin aceasta, el explică în versetele următoare. Subiectul lui e nu că legea este izvorul acestor pasiuni păcătoase, ci că din cauza firii păcătoase şi rebele ale omului, legea a servit ca să dea la iveală (vers. 9) pasiuni, identificându-le ca păcat. Făcând aceasta, legea îndeplineşte un serviciu vital preliminar mântuirii păcătosului, şi e o mare greşeală de a blama sau condamna legea pentru îndeplinirea acestui scop necesar.
Pavel nicidecum nu minimalizează nevoia sau importanţa Legii morale. Dimpotrivă, Evanghelia lui serveşte de fapt ca să înalţe legea. Una dintre preocupările sale principale e ca oamenii să înţeleagă legătura care există între lege şi Evanghelie, şi marea sa solie este că păcătoşii nu trebuie să se reazeme pe lege – nici chiar pe Legea lui Dumnezeu – ca să împlinească pentru ei ceea ce poate fi săvârşit numai de harul îndreptăţitor şi sfinţitor al lui Dumnezeu prin Isus Hristos. O înţelegere a acestui adevăr fundamental al mântuirii nu scade respectul pentru Legea lui Dumnezeu; mai de grabă, are un efect exact opus asupra acelora care au credinţă (vezi cap. 3,31).
Lucrau. Sau ,,erau active”. Contrastaţi starea lor de inactivitate în creştinul renăscut (vezi cap. 6,6).
În mădularele noastre. Adică în organele şi facultăţile trupurilor noastre (vezi cap. 6,13).
Aducă roadă. Comparaţia iacov 1,15.