7:17 Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Şi atunci. Gr. nuni, care poate fi înţeles fie într-un sens temporal, însemnând ,,la data de acum” într-un sens logic, ,,acesta fiind cazul”. Ultimul pare mai corespunzător aici (cf. Rom. 7,20; 1 Cor. 14,6).
Nu mai sunt eu. ,,Eu” de aici este emfatic în versiunea greacă. Prin ,,eu” Pavel se referă aici la ,,omul dinăuntru” (vers. 22) care se distinge de un alt ,,mine” în care locuieşte păcatul şi care e definit în vers. 18 ca ,,firea mea pământească” [carnea mea] şi în vers. 23 ca ,,mădularele mele”. Pavel nu spune lucrurile acestea pentru a tăgădui răspunderea omului pentru fapte păcătoase, ci pentru a arăta marea putere a păcatului sălăşluind lăuntric, care se afirmă contra celor mai stăruitoare eforturi ale sale şi care, dacă creştinul nu e atent, poate câştiga supremaţia. Când, vorbind despre lucrările sale, Pavel zice: ,,nu eu, ci harul lui Dumnezeu care a fost cu mine” (1 Cor. 15,10), el nu vrea să spună că nu a săvârşit faptele, ci că le-a săvârşit sub influenţa harului lui Dumnezeu. La fel, când spune: ,,Trăiesc, dar nu trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Gal. 2,20), el vrea să spună că era dependent de Hristos în ce priveşte originea şi susţinerea vieţii sale noi şi mai bune. La fel aici, el nu se scuză pentru călcări de lege, ci afirmă că făcea astfel de lucruri sub o influenţă care nu mai era cea dominantă în mintea lui.