7:12 Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
Aşa că. Aceasta introduce o concluzie bazată pe o discutare a versetelor 7-11 şi un răspuns la întrebarea din vers. 7: ,,este legea ceva păcătos?”
Legea. Articolul apare şi în versiunea greacă (vezi cap. 2,12). Ca în cap. 7,9. S-ar putea ca Pavel să folosească termenul ,,legea” pentru a se referi la întregul cod, şi termenul ,,poruncă” pentru a se referi la un precept anume din lege.
Este sfântă. Departe ca legea să fie păcat (vers. 7) ea este sfântă şi curată. Este o descoperire a caracterului Autorului ei şi o exprimare a gândului şi voinţei Sale. Legea lui Dumnezeu nu putea să fie altfel decât adevărată, dreaptă şi sfântă.
Porunca este sfântă. Pavel mai întâi a afirmat sfinţenia întregii Legi. Acum subliniază mai specific sfinţenia, neprihănirea şi bunătatea poruncii. ,,Să nu pofteşti”. Accentul acesta e probabil bazat pe faptul că această poruncă aparte fusese descrisă în vers. 7-11 ca fiind prilejul special pentru sporita cunoaştere şi activitate a păcatului.
Porunca a zecea este sfântă deoarece este o exprimare a voinţei sfinte a lui Dumnezeu, interzicând orice poftă sau dorinţă murdară şi nesfântă. Sfinţenia ei în nici un caz nu e slăbită de faptul că a dat la iveală păcatul (vers. 7) şi că a fost folosită ca să provoace pe păcătoşi la şi mai multă călcare a Legii (vers. 8, 9) şi astfel să aducă asupra lor osândire şi moarte. Răul stă nu în porunca sfântă, ci în oamenii nesfinţi, care în slăbiciunea şi păcătoşenia lor, sunt neînstare de a trăi potrivit normei înalte de curăţenie şi sfinţenie pe care legea o cere pe bună dreptate.
Dreaptă. Porunca este dreaptă şi justă în cerinţele ei. Ea scoate în evidenţă norma unui caracter neprihănit. Şi, în ciuda acuzaţiilor contrare ale lui Satana, ea nu cere altă ascultare decât aceea care poate fi dată de fiinţe omeneşti (vezi Mat. 5,48; vezi AA 531; DA 24, 309). Însăşi viaţa lui Isus de ascultare a susţinut neprihănirea cerinţelor Legii lui Dumnezeu. Ea a dovedit că Legea putea să fie ţinută şi a demonstrat distincţia caracterului la care dădea naştere ascultarea. Toţi cei care ascultă aşa cum a făcut Isus declară la fel că legea este ,,sfântă, dreaptă şi bună”. Pe de altă parte, toţi cei care calcă poruncile susţin pretenţia lui Satana că legea e nedreaptă şi că nu poate fi ascultată (vezi Rom. 3,26; DA 29).
Bună. Gr. agathos, bun în sensul moral (cf, la vers, 16). Porunca nu e intenţionată să aducă omului altceva decât viaţă şi binecuvântare, atât acum cât şi în toată veşnicia (vezi vers. 10). Dacă e ascultată, va aduce neprihănire şi fericire pretutindeni (vezi Ps. 19,7-11).