7:11 Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi, porunca aceasta m-a lovit cu moartea.
Pentru că păcatul. ,,Pentru că” introduce o explicaţie la vers. 19. Prima parte a versetului e asemănătoare cu vers. 8, dar o ordine a cuvintelor în greacă accentuează faptul că nu porunca, ci păcatul ,,m-a omorât”. Păcatul este din nou personificat şi e prezentat ca exercitând puterea de a ispiti şi nimici ceea ce normal e atribuit lui Satana.
Prin poruncă. Cuvintele acesta pot fi legate cu ,,luând prilejul” sau cu ,,m-a amăgit” (cf. cele de la vers. 8). Următoarele ,,şi prin ea m-a lovit cu moartea” poate să arate că a doua legătură e de preferat. Pasajul atunci ar zice: ,,Deoarece păcatul, luând prilej, m-a înşelat prin poruncă”. Stavila pe care legea o ridică împotriva păcatului e făcută prilej pentru a sugera săvârşirea păcatului.
M-a amăgit. Gr. exapatao, însemnând fundamental ,,a face pe cineva să-şi piardă calea”. E folosită în NT numai de Pavel (vezi Rom. 16,18; 1 Cor. 3,18; 2 Cor. 11,3; 2 Tes. 2,3). În grădina Edenului păcatul s-a folosit de porunca: ,,Din el să nu mâncaţi, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi” (Gen. 3,3), pentru ca să inspire o poftă rea. Când Eva a stat înaintea pomului oprit s-a întrebat de ce-i reţinuse Dumnezeu fructul lui (vezi PP 54). Aceasta era ocazia lui Satana şi el a folosit opreliştea dumnezeiască pentru a ispiti pe Eva la încălcarea poruncii. Înşelăciunea păcatului constă în prezentarea obiectului dorinţei păcătoase ca ceva bun. Totuşi după ce e obţinut, mai târziu se dovedeşte a fi rău (Iacov 1,14.15; cf. Evrei 3,13.17). Satana a susţinut că prin gustarea din fructul oprit, Eva urma să ajungă la o sferă mai înaltă de existenţă şi să capete o cunoaştere mai vastă (vezi PP 54). În felul acesta înşelător, Satana a folosit porunca ca o provocare la păcat. Şi când scopul lui rău a fost atins, a folosit aceeaşi poruncă neprihănită ca un mijloc de condamnare. Căci nu e Satana numai ispititorul omului; el e şi pârâşul lui (Apoc. 12,10; cf. Iov 1,9-11; 2,4.5). În felul acesta, Eva a descoperit că ceea ce cândva dorise ca pe ceva de dorit, i-a adus numai condamnare şi moarte.
Nimeni din univers nu e mai mult înşelat ca un păcătos care se lasă în voia unei dorinţe interzise (vezi Prov. 7,21-23).
Prin ea. Adică prin poruncă.
M-a lovit cu moartea. [,,M-a omorât”, KJV; ,,Mă omorî”, Nitz.]. Comparaţi ,,Am murit” (vers. 9). Porunca deşi în sine sfântă şi intenţionată a aduce viaţa, a devenit ocazia nu numai pentru păcat, dar şi pentru moarte ca o consecinţă directă a lui. Şi toate acestea s-au întâmplat prin înşelăciune. Lucrul dorit nu era cu adevărat bun, dar pofta şi lăcomia inspirată de ispititor l-au făcut să pară aşa. Un mare scop al puterii transformatoare a harului lui Dumnezeu este acela de a împrăştia această vrajă distrugătoare, de a aduce pe oameni înapoi la adevărata înţelegere a lucrurilor, adică la viaţă şi la pace cu Dumnezeu.