7:10 Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
Şi porunca. Versetul acesta zice literal: ,,Porunca cea spre viaţă, descoperită a fost pentru mine spre moarte”.
Care trebuia să-mi dea viaţă. [,,Rânduită spre viaţă”, KJV; ,,care-mi era spre viaţă”, Nitz.]. Făgăduinţa vieţii a însoţit darea legilor lui Dumnezeu lui Israel (Lev. 18,5; Deut. 5,33; Ezech. 18,9.21; 20,11; cf. Mat. 19,17). Nu e nimic arbitrar în legătură cu aceasta. Legile lui Dumnezeu pentru buna noastră stare fizică, mintală şi spirituală sunt toate date spre cel mai mare bine al nostru. Viaţa şi prosperitatea, atât în veacul de acum, cât şi în cel viitoar, depind de ascultarea deplină de legile neschimbătoare ale lui Dumnezeu.
Ea. [,,Am descoperit”, KJV; ,,aceasta”, Nitz.]. Literal, ,,aceasta a fost găsită pentru mine”. Adică, porunca a fost descoperită. Repetarea subiectului prin cuvântul ,,ea” [aceasta] omis în KJV, adaugă un accent la strania inconsecvenţă exprimată în acest verset. Însăşi porunca aceea, de ţinerea căreia Pavel depindea pentru mântuire a aflat el în cele din urmă nu putea decât să-l osândească la moarte.
Acesta este un verset-cheie în argumentaţia lui Pavel că păcătoşii nu trebuie să depindă de lege în ce priveşte mântuirea. Pavel explicase lămurit, şi acum ilustrează din propria sa experienţă că sprijinirea plină de îndreptăţire de sine pe lege este o serioasă greşită înţelegere a legii însăşi şi poate duce numai la descoperirea surprinzătoare exprimată în versetul acesta. Legea lui Dumnezeu prezintă un standard spiritual foarte ridicat pe care nici un muritor păcătos nu e cu putinţă să-l ajungă prin propriile sale eforturi neajutorate. El stă înaintea ei numai acoperit de vină şi condamnare. Dar fericit este omul care, dându-şi seama de neajutorarea şi nevoia sa, se îndreaptă spre Mântuitorul, singurul în care poate fi aflată neprihănirea şi mântuirea. (Gal. 3,24).
Mare eroare a multor iudei era greşita lor concepţie cu privire la funcţia legii într-o lume păcătoasă. În mândria lor plină de îndreptăţire de sine, ei erau lipsiţi de bunăvoinţă de a recunoaşte vinovăţia lor faţă de lege şi incapacitatea lor de a trăi potrivit preceptelor ei. În consecinţă, ei nu vedeau nevoia de un Mântuitor. Ei se devotau cercetării sârguincioase a Scripturilor că în lege vor găsi viaţă – nu osândă. Ei nu voiau să vină la Hristos ca să poată avea neprihănire şi viaţă (vezi Ioan 5,39.40). Vezi Ez. 16,60.
Moartea. [,,Spre moarte”, KJV]. Prin lege, Pavel a câştigat o cunoaştere a păcatului (vers. 7-9; cf. cap. 3,20) şi ,,plata păcatului este moartea” (cap. 6,23).