6:5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
Ne-am făcut una. [,,Sădiţi laolaltă”, KJV]. Gr. sumphutoi, ,,crescuţi împreună”, ,,sădiţi laolaltă” nu e o redare precisă a cuvântului grec. Ideea este a fi legat vital. E un tablou al unirii vitale care există între Hristos şi aceia care au intrat în comuniunea intimă a credinţei cu El. Comparaţi parabola lui Hristos cu Viţa şi Mlădiţele (Ioan 15,1-8). Afară de cazul că omul credincios intră prin credinţă în această legătură vitală cu Hristos, e cu neputinţă ca el să umble într-o viaţă nouă, indiferent cât de mult ar dori el să facă lucrul acesta.
Vom fi una cu El şi printr-o. Ultima parte a acestui verset e cu mult mai scurtă în versiunea greacă de cum arată cuvintele în versiunea KJV. Traduse literal, ele zic: ,,dar la fel vom fi din înviere”. Unii au aplicat acest pasaj în primul rând la învierea viitoare. Pavel scoate în evidenţă că aşa după cum credinciosul are parte la asemănarea morţii lui Hristos prin faptul că el însuşi moare faţă de păcat, tot aşa el trebuie să se împărtăşească de asemănarea învierii lui Hristos, ridicându-se la o viaţă nouă de neprihănire. În amândouă experienţele acestea, el dă pe faţă legătura lui vitală cu Mântuitorul.
Este de la sine înţeles că renaşterea şi viaţa spirituală duc la învierea finală şi la viaţa veşnică. De fapt, pentru cei care umblă în viaţa cea nouă, viaţa veşnică într-un anumit sens a şi început (vezi Ioan 8,51).