6:3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
Nu ştiţi? Literal ,,Sunteţi necunoscători?” în alte cuvinte: ,,Admiteţi adevărul a ceea ce spun eu, sau e cu putinţă ca voi să nu vă daţi seama de tot ce cuprinde în sine botezul vostru?”
Botezaţi pentru. [,,Botezaţi în”, KJV; Nitz]. Expresia tradusă în felul acesta apare şi în 1 Cor.
10,2 (tradusă acolo ,,botezaţi în”) cu referire la experienţa israeliţilor cu Moise. Ca rezultat al faptul că au fost sub nor şi că au trecut prin apele Mării Roşii, israeliţii au fost aduşi în strânsă unire cu conducătorul lor. Ei ,,au crezut în Domnul şi în servul Său Moise” (Ex. 14,31). De atunci înainte au avut o mai mare încredere în Moise. Ei s-au încrezut în el ca eliberator al lor şi l-au urmat ca pe comandantul lor. Unirea credinciosului creştin cu Mântuitorul său divin este, natural, de o treaptă superioară faţă de aceasta. Ea implică o legătură de aşa iubire şi încredere implicită, încât credinciosul e de fapt transformat în acelaşi chip de bunătate şi îndurare ca Răscumpărătorul său (vezi 2 Cor. 3,18; cf. CT 249).
Expresia ,,în Isus Hristos” [,,pentru Isus Hristos”] înseamnă în unire cu Isus Hristos. Aceasta nu înseamnă că ceremonia scufundării singură produce de fapt această unire; botezul este o proclamare publică a unei legături spirituale cu Hristos în care s-a intrat înainte ca să aibă loc ceremonia exterioară. Botezul reprezintă unirea vieţii credinciosului în aşa unire cu viaţa lui Hristos, încât cei doi devin, ca să zicem aşa, o singură unitate spirituală (vezi 1 Cor. 12,12.13.27; Gal. 3,27).
Concepţia lui Pavel cu privire la unirea cu Hristos descoperă că experiemţa convertirii lui era ceva mai mult decât o schimbare intelectuală. Acceptarea personală din partea sa a lui Hristos ca Răscumpărător şi Domn al său a dus la o aşa strânsă şi absorbantă comuniune spirituală încât a ajuns să însemne nu mai puţin decât o faptică identificare a voinţei (Gal. 2,20). Nu e ceva neobişnuit în cazul unei prietenii ca două persoane să se împărtăşească de o aşa unitate de scop încât ei par să gândească şi să acţioneze ca şi cum ar fi aproape una singură. Prietenia cu Hristos e de un nivel mult mai înalt şi legată prin forţe nu numai omeneşti, ci şi divine.
Pentru moartea Lui [,,În moartea Lui”, KJV; Nitz]. Înţelesul acestor cuvinte este dat în versetele care urmează, mai ales în vers. 10 şi 11 unde Pavel explică faptul că după cum Hristos a murit faţă de păcat, tot aşa creştinul să se privească pe sine ca mort faţă de păcat. Şi dacă prin botez credinciosul a arătat participarea sa la moartea lui Hristos faţă de păcat (vers. 10) în favoarea lui, atunci cu siguranţă el nu poate să continue de a trăi în păcatul care a făcut moartea aceasta necesară (vers. 2).
Pentru ca sacrificiul lui Hristos să îndeplinească mântuirea pentru păcătos, credinciosul individual trebuie să participe în cunoştinţă de cauză la înţelesul şi experienţa reprezentată de moartea, îngroparea şi învierea lui Hristos în favoarea lui. Ca o mărturisire publică a acestei experienţe credinciosul se supune la ceremonia botezului prin scufundare în armonie cu porunca lui Isus (Mat. 28,19).