6:15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.
Să păcătuim? [,,Să mai păcătuim?”, KJV]. Vezi vers. 1. Forma verbului în greacă poate sugera actul ocazional al păcatului, comparat cu continuarea într-o viaţă de păcat din vers. 1 ne putem noi deda la păcat când şi când pentru că acum nu suntem sub lege ci sub har? Răspunsul lui Pavel e că orice dedare la păcat e o revenire la acea robie a păcatului din care harul l-a eliberat pe păcătos.
A presupune că a fi sub har înseamnă că urmaşul lui Hristos este acum liber să fie neascultător de lege morală a lui Dumnezeu fără să fie pedepsit, înseamnă a înţelege cu totul greşit întregul scop al lui Dumnezeu în planul mântuirii. Tocmai călcarea de către om a Legii lui Dumnezeu a fost în primul rând ceea ce a făcut ca Dumnezeu în iubirea Sa să ofere har păcătosului. Prin harul lui Dumnezeu, omul este liberat de stăpânirea păcatului. Cum poate atunci cineva concepe că e drept sau raţional ca în chip deliberat să se aşeze din nou sub vechea robie? A fi neascultător de Legea lui Dumnezeu înseamnă a deveni din nou rob al păcatului, deoarece neascultarea de legea divină e păcat (1 Ioan 3,4), şi oricine stăruieşte în păcat e slujitorul păcatului (Ioan 8,34). A stărui în dedarea la păcat după ce s-a primit iertarea şi harul transformator al lui Dumnezeu înseamnă a tăgădui însuşi scopul harului. Oricine refuză de a îngădui harului lui Dumnezeu de a-l aduce la tot mai multă ascultare de legea divină leapădă însuşi harul şi deci îşi întoarce spatele la libertate şi mântuire.
Sub lege. [,,Sub legea”, KJV]. Literal ,,sub lege” ca în vers. 14 (vezi comentariul acolo).
Nicidecum. [,,Să ferească Domnul”, KJV]. Vezi cap. 3,4.