6:12 Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
Domnească. Mai de grabă, ,,să nu mai tot domnească”, aşa ca în trecut. Folosind cuvântul ,,domnească”, Pavel nu lasă a se înţelege o comparaţie între a domni şi numai a exista, ci între a domni şi a fi complet detronat. Credincioşii mor cu Hristos aşa că păcatul nu mai poate domni asupra lor.
Să nu mai ascultaţi de poftele lui. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. p. 70) pentru omiterea lui ,,de”. Totuşi, sensul nu este practric afectat. Deşi ,,omul nostru cel vechi” e descris ca fiind răstignit cu Hristos (vers.6) noi suntem încă în trupul nostru ,,muritor” cu poftele şi patimile lui. Păcatul este încă o putere. Dacă îngăduim lucrul acesta, păcatul încă mai poate avea stăpânire asupra noastră. Naşterea din Duhul Sfânt nu desfiinţează poftele firii pământeşti. Totuşi, experienţa aceasta ne pune în legătură cu o putere superioară prin care noi putem să rezistăm totdeauna cu succes stăpânirii pe care o încearcă păcatul. Rămâne totuşi de partea noastră să hotărâm dacă vom da mai departe ascultare păcatului sau lui Hristos.
Din cauza aceasta, trebuie să experimentăm o ,,nouă convertire” în fiecare zi (vezi 1 T 699, 7 T44). Experienţa noastră de ieri nu e îndestulătoare pentru astăzi. Deşi poate că am murit faţă de păcat ieri, ,,eul nostru vechi” poate să-şi ridice din nou capul său hidos astăzi. Numai ţinând eul nostru vechi continuu şi deplin mort faţă de păcat, aşa cum e reprezentat de botezul nostru, suntem în stare să trăim zilnic faţă de Dumnezeu. Şi experienţa aceasta este cu putinţă numai prin unirea cu Isus Hristos, printr-o credinţă în El care este atât de reală şi atât de constantă, încât ca şi El urâm păcatul şi iubim neprihănirea. Comparaţi COL 331. În ce priveşte experienţa de consacrare zilnică a lui Pavel vezi 1 Cor. 15,31; MH 452, 453; cf. 1 Cor. 9,27).