5:7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.
Ca greu. Gr. molis, ,,cu dificultate”, ,,cu greu”, ,,nu uşor”. Scopul versetului 7 şi 8 este de a ilustra mărimea iubirii lui Dumnezeu prin compararea cu ceea ce ar putea fi dispuşi oamenii să facă cel mai mult. În timp ce printre oameni este greu de conceput că cineva ar fi dispus să-şi dea viaţa chiar pentru o persoană dreaptă, minunea iubirii pe care Hristos a avut-o pentru noi e că El a fost gata să moară pentru păcătoşii neevlavioşi.
Binefăcătorul. [,,Un om bun”, KJV; ,,cel bun”, Nitz,]. Literal ,,[omul] bun”. Potrivit cu diferiţi comentatori, Pavel face deosebire între ,,un om neprihănit” şi ,,un om bun”, deşi exacta deosebire intenţionată nu e certă. Pare că e în general căzut de acord că omul ,,neprihănit” e cel care e strict neprihănit şi nevinovat şi e atent să împlinească toate datoriile ce i se cer. Omul ,,bun” nu e numai neprihănit, dar şi pururi voios să facă fapte în favoarea alora. De aceea, Pavel zice că deşi cineva cu greu ar fi dispus să moară pentru omul care e o persoană doar cinstită sau strict dreaptă, care poate impune respect, cineva ar putea fi eventual dispus să-şi dea viaţa pentru persoana nobilă şi amabilă care inspiră iubire şi afecţiune.
,,Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15,13). Dar Pavel scoate în evidenţă că acesta e lucrul extrem ce poate fi aşteptat de la iubirea omenească. E greu cu putinţă ca cineva să fie dispus să se sacrifice pentru un iubit prieten care e destul de bun sau amabil. Dar atât de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru făpturile Sale vinovate de greşeli încât Isus a murit pentru noi pe când noi eram vrăjmaşi neevlavioşi şi rebeli.