5:5 Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.
Nu înşală. [,,face de ruşine”, KJV; nu dă de ruşine”, Nitz]. Gr. kataischuno, ,,a face de ocară”, ,,a dezonora”, ,,a ajunge la nimic”. Compară folosirea lui kataischuno în 2 Cor. 7,14; 9,4). Nădejdea creştină niciodată nu face de ocară, niciodată nu dezonorează. Se poate că Pavel să se fi gândit la Ps. 22,5: ,,Se încredeau în Tine şi nu rămâneau de ruşine”. Aceasta nu este o nădejde obişnuită, deoarece nădejdea este adesea dezamăgită. Aceasta este nădejdea întemeiată pe conştienţa îndreptăţirii şi este confirmată de prezenţa Duhului Sfânt în inimă (Rom. 8,16). O astfel de nădejde nu poate dezamăgi sau face de ruşine.
Dragostea lui Dumnezeu. Aceasta poate fi înţeleasă ca iubirea lui Dumnezeu pentru noi sau ca iubirea noastră pentru Dumnezeu. Versetele următoare par a arăta că aceasta e iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, pe care Dumnezeu a descoperit-o în Hristos. Nădejdea creştinului nu e bazată pe nimic din creştinul însuşi, ci pe siguranţa iubirii neschimbătoare a lui Dumnezeu pentru el.
Această înţelegere a iubirii Lui ne conduce la rândul ei să iubim pe Dumnezeu (1 Ioan 4,19) şi să iubim pe oamenii noştri (vers. 7), iar această experienţă de iubire întăreşte încrederea şi nădejdea noastră pentru viitor. Baza siguranţei noastre că nădejdea noastră nu ne va face de ocară în dezamăgire este iubirea lui Dumnezeu faţă de noi.
A fost turnată. [e turnată”, KJV]. Literal ,,a fost turnată”. Conferirea binecuvântărilor spirituale e adesea descrisă ca o ,,turnare”. ,,Voi turna Duhul Meu asupra seminţei tale, şi binecuvântările mele asupra odraslelor tale” (Is. 44,3; cf. Ioel 2,28.29; Ioan 7,38.39; Fapte 2,17.18.33; 10,45; Tit 3,5.6). Figura aceasta ar fi deosebit de plină de înţeles în Orientul Apropiat, având în vedere căldura şi frecventa lipsă de apă. ,,Turnată” ar mai sugera şi bogăţia şi abundenţa iubirii şi binecuvântării lui Dumnezeu.
Inimile. Vezi cap. 1,21.
Duhul Sfânt. Aceasta este cea dintâi menţionare de către Pavel, în această epistolă, a Duhului Sfânt, despre a cărui prezenţă şi activitate în viaţa de creştin el are de spus mai multe mai târziu (vezi mai des cap. 8). Duhul Sfânt toarnă iubire în inimile noastre, mărturisind despre Isus (Ioan 15,26; 16,14), şi când privim slava şi desăvârşirea şi iubirea lui Isus, suntem schimbaţi după chipul Său prin influenţa Duhului (2 Cor. 3,18).
Care ne-a fost dat. [,,care e dat”, KJV]. Sau ,,care a fost dat”, ,,care fusese dat”. s-ar putea ca pare să se refere în deosebi la darul din Ziua Cincizecimii (Fapte 2,1-4.16.17), dar în plus, la experienţa fiecărui credincios (vezi fapte 8,15; 19,2; 2 Cor. 1,22; 5,5; Gal. 4,6; Ef. 1,13; 4,30). Duhul Sfânt e reprezentat ca locuind în noi (1 Cor. 3,16; 6,19).